Suntem una dintre ţările cu cea mai mare densitate de pensionari din lume. Aşa, la un calcul simplu, media este de trei pensionari la doi angajaţi.  Pentru acest fapt nu sunt de vină nici pensionarii, nici angajaţii. De vină este sistemul care a generat, în două decenii şi mai bine, la situaţia de acum. Totul a început prin 1990, când Petre Roman (pentru cine nu-şi mai aminteşte, fost premier) decreta că industria românească este un „morman de fiare vechi”. Poate şi din acest motiv a… liberalizat pensionarea unor oameni care aveau în 1990 în jur de 50 de ani. Asta, chipurile să dea o şansă tinerilor să se angajeze. Nu prea  s-au angajat, iar „tinerii” pensionari au  fost, de fapt, într-un şomaj mascat. Numai că nu se numeau şomeri. Pe de altă parte, în acei ani s-a trecut la pensionări masive şi la cei din armată şi poliţie. Aici… precocitatea a fost şi mai mare. Oameni de 45 de ani, în floarea puterii fizice şi intelectuale, s-au trezit pensionari. Cu o grămadă de bani, drept compensaţii şi cu pensii foarte mari în raport cu ceilalţi. Între timp, de-a lungul anilor  s-au mai pensionat aproape un milion de oameni pe caz de boală. Iar astea sunt probleme care şi astăzi şi mâine vor avea repercusiuni şi presiuni asupra bugetului. Să nu fim înţeleşi greşit, nu vorbim aici deloc despre acei oameni care au fost pensionaţi pe motive adevărate de boală. În nici un caz, nu despre ei este vorba. Fapt este că oricum am întoarce-o,  presiunea pe buget este din ce în ce mai mare, iar pentru  anii care vor veni scenariile nu sunt dintre cele mai optimiste. Cu toate acestea unele pensii, pentru o serie de categorii au fost repuse în plată. Nu integral, dar pentru o serie de categorii profesionale. Printre ele şi diplomaţii, însă aceştia nu iau pensie ci, pe sistem nou o indemnizaţie. Că nu e pensie şi e denumită altcumva pentru a masca chipurile faptul că s-a revenit la… normal, e ceva tipic românesc. Adică ne furăm căciula singuri. Până la urmă omul respectiv ia în mână tot nişte bani. Nu discutăm dacă mulţi sau puţini, cert este că se iau de altundeva pentru a pune de unde s-a luat.  Problema este însă alta şi anume că nu se gândeşte în ansamblu.  Sau nu se vrea. Se judecă doar pe frânturi, felii de societate dacă vreţi.  Să fim drepţi, în România este greu de acceptat, de către societate,  ca cineva să primească o pensie de 16.000 de lei, adică nici mai mult nici de 3.500 de euro. Ori, când cele mai multe pensii de la noi nu depăşesc echivalentul a 200 de euro, cineva ia de 17 ori mai mult. Bineînţeles că nu am omis importanţa meseriei pe timpul perioadei active. Şi nu zicem că cineva nu merită o pensie foarte mare. Dar, chiar foarte obiectiv, este dificil de argumentat. La nivel de România rămâne o povară enormă asupra bugetului de pensii. Iar estimările viitorului în ce priveşte raportul dintre forţa activă şi numărul de pensionari tinde să se dezechilibreze şi mai mult. Adică presiunea va creşte.  Că place sau nu, realitatea este că ne sprijinim  pe un „butoi cu pulbere”, care stă să bubuie. Asta dacă cineva sau ceva nu va „stinge fitilul” înainte de punctul critic.

Gabriel Constantinescu

  • Dorina Avramut(Chirilă) spune:

    Domnule Gabriel Constantinescu ,

    legat tot de „Butoiul de pulbere…” , gandul m-a dus la o alta stare de lucruri pe care am mai semnalat-o si cu alte ocazii.

    Orasul Koln are o suprafata de doua ori mai mare decat capitala noastra Bucuresti iar populatia lui este la jumatate . Ar fi interesant de calculat atat densitatea de om pe metru patrat cat si spatiul verde alocat fiecarui individ.Pornind de la intelegerea ca ideile fac masa critica iar investite cu energie, cu cuvant, expandeaza la fel ca meteria radioactiva dim bombe,ma intreb, un om normal la cap,un om cu putina viziune in spatiu,ar fi investit in imobiliare in Bucuresti sau si-ar fi vazut linistit de drum si de viata pe undeva prin provincie?
    Daca in randul pensionarilor s-a creat o masa critica date fiind si
    majoritatea pensiilor de boala „fabricate” la mica intelegere, in randul bucurestenilor , „Sobolanii ratingului” si-au spus cuvantul!? Unde nu-i cap, vai de suflet!

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției