Cal cu fasole

Scandalul cărnii de cal găsite în lasagna franţuzească ne aminteşte că la noi caii nu sunt la prima tentativă de decimare. Odată cu accele­rarea cooperativizării şi mecanizarea agriculturii s-a pus un mare accent pe terminarea micilor propietari, ţărani ce avea cai şi-şi câştigau traiul necăjit făcând diverse biznisuri. Atunci, caii rechiziţionaţi au ajuns în marmitele de campanie, iar foştii ostaşi din perioada obsedantului de­ceniu îşi amintesc cu nostalgie de gustul inconfundabil al mâncării de cal cu barabule ori fasole, pentru că doar asta au avut în meniul cazon care se întindea pe trei ani în acele vremuri triste. Sărmanele animale erau împuşcate şi gătite de ţărani care plângeau, dar nu aveau ce face, fiindcă în armată ordinul se execută, nu se discută.
În perioada aia Brigitte Bardot făcea furori dând cu fundul în populaţie, şi nu se arăta interesată de drepturile animalelor, chestie pe care a descoperit- o numai odată cu intrarea la menopauză. Măcelul cailor a continuat până în anii ‘80, destinaţia lor fiind de data asta ex­portul, sub forma celebrului salam de Sibiu.
De parcă nu le-a mirosit niciodată gura a mititei, cel mai rău s-a inflamat comina în ONG-urile care se ocupă cu protecţia animalelor. Acum au motive să facă scandal în toate mediile. Vai de mine, mare tragedie, am lăsat rămăşiţele hergheliilor de altădată să alerge tăcute în farfuriile fraţilor europeni.
Dar de caii care se taie la negru în România, de ce nu vorbeşte nimeni nimic?! De obicei aceştia nu au şansa să fie împuşcaţi, în abatoarele ilegale fiind ucişi cu barosul, după care li se rup cu aceaşi unealtă picioarele pentru a nu lovi în timpul agoniei măcelarii care îi taie beregata pentru a se scurge de sânge. După care sunt amestecaţi cu alte cărnuri de provienenţă dubioasă şi transformaţi în arhicunoscuţii mititei al căror fum înegreşte cerul pie­ţelor precum odiosul crematoriu din Auschwitz.
Reţelele insalubrilor măcelari sunt alimentate de hoţi şi samsari care în afara banului nu au nimic sfânt. Astfel, animale bolnave ajung în meniul românilor, ajutând la scăderea sănătăţii unui popor din ce     în ce mai decimat de toate bolile lumii.
Aşa că nu văd de ce se face atâta circ pentru nişte urme de cal în pungile cu semipreparate, pe când de tragicii mititei autohtoni nu pomeneşte nimeni. Alea pentru străini îs sterlizate la nesfârşit, pe când produsele destinate consumului intern au un rezultat tragic pentru mulţi dintre curajoşii care se încumetă să le mănânce.