Dacă prostia ar durea multă lume s-ar târî pe jos.  În ultimii ani schimbările climatice sunt tot mai evidente  şi le simţim toţi. Mă rog, nu chiar toţi după cum se va vedea. Iarna nu mai este iarnă şi din iarnă se pare că intrăm direct în vară. Pentru că aceste temperaturi de 25, chiar 30 de grade Celsius nu sunt nici pe departe  normale la început de aprilie. Căldură mare afară, dar căldura mare este şi în apartamentele racordate la reţeaua de încălzire centrală.  Se dă căldură în prostie, de trebuie să stai cu geamurile deschise noaptea pentru ca să nu te sufoci de cald. Pe de altă parte este o metodă de a arunca afectiv banii pe fe­reastră. De această dată la propriu, dacă a deschide fereastra pentru ca să iasă banii sub formă de prea multă căldură însemnaă altceva şi nu exact ce am vrut să spun. În plus, la Arad „beneficiem” de unul dintre cele mai mari preţuri la căldură, aproape dublu faţă de Bucureşti. De parcă ar fi alte legi diferite în România, acolo şi aici.  În altă ordine de idei, CET Arad se plânge că lucrează în pier-dere. Adică ce produc cu 10 lei de
exemplu, vând cu 8. Sigur cifrele nu sunt exacte, dar am dat exemplul că să înţelegeţi mai bine mecanismul. Dacă am pierderi nu este logic să încerc să opresc aceste pierderi? Orice om normal la cap ar face asta. Cum ar fi să ai o afacere să faci un produs şi apoi să vezi când vrei să-l vinzi că  nu poţi lua nici banii pe care i-ai cheltuit pentru a realiza acel produs.
Dacă nu poţi altceva, măcar nu mai faci produsul ca să nu măreşti pierderea în continuare. Sigur, aici vinovăţia nu este totală doar a unităţii de producere a căldurii, ci mai ales a municipalităţii. Există o hotărâre de CLM prin care furnizarea căldurii către populaţie nu se poate opri mai repede de 15 aprilie. Şi aceea cu nişte condiţii cumulative cu trei zile consecutive cu temperaturi nocturne care să  nu fie mai mici de 10 grade Celsius şi alte asemenea consideraţii. În plus trebuie să fie de acord toţi locatarii unui imobil. Dacă unul dintre vecini nu vrea, stai noaptea cu geamul deschis.  Normal că hotărârea este în vigoare şi robinetul nu poate fi închis din această cauză. Însă actul normativ putea fi modificată nu de acum, ci de câţiva ani încoace. Adică se putea reacţiona la starea de fapt care pare să se repete de la an la an. Era şi o soluţie de bun simţ până la urmă, dar şi una de reducere a pierderilor până la urmă. În America, chiar și în marile orașe, mai vezi stâlpi de electricitate din lemn. Acest decor la noi se observă doar în foarte rare ocazii.  Vezi în schimb mult beton şi pe orizontală şi pe verticală. Ideea este că la noi se fac investiții care nu au  în spate o foarte exactă justificare. Totul se izbește de pereții relativului și ai unei finalități puse sub semnul îndoielii. Dar asta este o rezultantă a percepţiei greşite că banul public  este al nimănui. Doar buzunarele sunt ale noastre. Până atunci însă rămânem cu căldura inutilă dar şi cu multă… prostie.

Recomandările redacției