Când e mai bine să nu faci nimic, pentru a nu risca să o păţeşti

0
160

Există o expresie ultracunoscută, care nu se ştie cui ar putea fi atribuită: situaţiile extreme cer soluţii extreme. Nu doar România, ci toată lumea trece printr-o situaţie extremă din cauza acestui blestemat coronavirus. Unele ţări au adoptat de la bun început soluţii drastice pentru limitarea extinderii pandemiei, altele au preferat să rişte, pentru a nu fi acuzate de către propriii cetăţeni că le îngrădesc drepturile sau pentru a păstra economia funcţională. La noi a fost stare de urgenţă, iar după aceea, stare de alertă, cum este şi în prezent. De la începutul stării de urgenţă au fost stabilite nişte reguli, care să permită luarea cu rapiditate a măsurilor necesare. Printre altele, dreptul administraţiilor locale, a spitalelor, a direcţiilor de sănătate publică, de a face achiziţii fără licitaţie. O măsură de bun simţ, pentru că putem să ne dăm seama ce ar fi însemnat pentru bolnavii infectaţi cu coronavirus să aştepte până când se vor termina licitaţiile pentru medicamente, măşti, echipamente de protecţie şi tot ce este legat de coronavirus. Desigur, au fost multe matrapazlâcuri, afaceri necurate, dar nu poţi să acuzi la grămadă administraţiile locale şi pe cei care le conduc.
Aflăm cu stupoare că foarte mulţi medici sunt cercetaţi penal pentru măsurile luate în plină pandemie, măsuri absolut vitale pentru pacienţi. Spitalele sunt acuzate că au depăşit bugetul, achiziţionând diverse materiale. Rămâi pur şi simplu uluit, din moment ce sunt bani peste bugetul prevăzut, de ce să nu fie folosiţi pentru a salva vieţi sau pentru a rezolva problemele cauzate de criza sanitară? De ce ar trebui să fie cercetaţi penal cei de la Arad pentru că au rezolvat foarte rapid problema aglomeraţiei de la frontiera cu Ungaria, asigurându-le celor care au trecut frontiera pe jos autobuze, care să-i ducă în localităţile de domiciliu, sub supraveghere strictă, pentru a nu răspândi virusul peste tot? Dacă s-a stabilit că se pot face achiziţii fără licitaţie, de ce umblă acum ca bezmeticii vajnicii apărători ai legii, ca să deschidă dosare penale? Da, ştiu, au fost făcute achiziţii la preţuri umflate de zeci de ori, dar ce putea să facă administraţia, să nu cumpere, ci să caute preţul cel mai mic, o tâmpenie care se practică pe scară largă la noi, în dauna calităţii?
Ani în şir nu am reuşit să atragem fonduri europene pentru că primarii preferau să nu facă nimic decât să rişte să se trezească cu dosar penal. Ce vrem, să se întâmple acelaşi lucru cu direcţiile de sănătate, cu spitalele? Spre cinstea lor, medicii nu au dezertat, ci luptă în continuare, în condiţii extrem de grele, punându-şi în joc sănătatea şi propriile vieţi, pentru a salva vieţile altora. Iar acum, mai trebuie să accepte şi riscul unor dosare penale pentru că îşi fac datoria? Nu este cam mult, nu este anormal? Eu zic că da.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.