Am participat sâmbătă, alături de circa 2.000 de oameni, la Crosul şi Semimaratonul Aradului. Am simţit – şi cred că majoritatea participanţilor sunt în asentimentul meu – că particip la o adevărată sărbătoare. Nu doar una a sportului, ci mai mult una a Aradului, a oamenilor. Unii nu s-au mai văzut de mult timp, alţii s-au văzut, dar în alte ipostaze, poate mai protocolare, mai rigide. Au fost cazuri în care au socializat între ei oameni care în viaţa de zi cu zi fac parte din tabere diferite, fie ele profesio­nale, de afaceri, politice sau administrative.
De sâmbătă seara, socializarea s-a mutat pe site-urile de specialitate. S-au făcut schimburi de poze şi de amabilităţi, s-au comentat rezultatele, iar ecourile au răzbătut până ieri. Cu alte cuvinte, această alergare în masă a fost încununată de succes.
De fapt, Aradul are nevoie de astfel de întâlniri. Păcat că la Festivalul de Gastronomie condiţiile meteo au fost potrivnice, dar dispunem, ca municipiu şi oraş, de mult mai multe oportunităţi pentru a ne întâlni, a ne întrece şi a rămâne, fiecare, cu amintiri frumoase: Supermaratonul Arad-Bekes, Marşul bicicliştilor, Ziua vecinului, excursia anuală cu canoea pe Mureş etc.
În esenţă, Aradul are disponibilitate de a se coagula în jurul unor evenimente, sportive, cultu­rale sau de acest gen. Tocmai de aceea, ideea de a concura pentru titlul de Capitală Culturală Europeană reprezintă un test important, o oportunitate de a măsura potenţialul nostru, de a vedea ce ne mai lipseşte sau în ce excelăm. Atenţie, deocamdată vehiculez ideea de a intra în concurenţă. Până la o eventuală victorie va mai curge multă apă pe Mureş, iar argumentele oraşului învingător din 2021 vor fi multiple, nu doar strict culturale. Intrarea într-o astfel de competiţie trebuie să aibă la bază atât dictonul ce călăuzeşte Jocurile Olimpice – „Important e să participi” –, cât şi celălalt dicton – „Ai învins, continuă! Ai pierdut, continuă!” –, atribuite ambele baronului Pierre de Coubertin.
Practic, această competiţie reprezintă oportunitatea de a ne promova valorile, de a arăta locul şi rolul Aradului în istorie, de a ne proba solidaritatea concitadină. Şi, revenind la crosul de sâmbătă, n-am văzut oameni dezamăgiţi, decât într-o mică măsură. În rest, fiecare se bucura de fiecare moment, pas cu pas, de la start la sosire, unii mai gâfâind, alţii mai relaxaţi. Şi, ca în orice competiţie, n-au fost învingători decât unii, marea masă mulţumindu-se cu participarea, cu locul fiecăruia în imensul puzzle care este Aradul. Aş vrea să regăsesc această bucurie cât mai des atunci când va trebui să ne încurajăm oraşul în disputa culturală pentru cucerirea Europei. Asta înseamnă să lăsăm deoparte – ca şi la cros – animozităţile personale pentru un ţel comun. Dacă reuşim să fim uniţi, sunt convins că „fuga” noastră după titlul de Capitală Culturală Europeană va fi la fel de sănătoasă ca şi la evenimentul din week end-ul trecut.

Lasă un răspuns

Recomandările redacției