Scandalul numirii noilor procurori şefi la Parchetul General, DNA sau DIICOT reprezintă cel mai bun exemplu pentru modul în care se iau deciziile în această ţară. Arată cât de mult contează părerea oamenilor de rând, votul acestora, atunci când la mijloc sunt interese de partid sau de grup, sunt lucruri de împărţit, influenţe, posturi şi aşa mai departe.
Să zicem, pe de o parte, că am putea accepta explicaţiile lui Victor Ponta, raţionamentul după care s-a ghidat în numirea procurorilor. Am putea accepta şi că Laura Codruţa Kovesi este un garant pentru Uniunea Europeană că la DNA nu se vor petrece lucruri grave care să afecteze activitatea, că nu se vor albi dosare, că nu se vor proteja politicieni dintr-o tabără sau alta. Le-am putea accepta, chiar dacă în ultimii opt ani exact asta s-a întâmplat la DNA, doar Uniunea Europeană nu pricepe sau se face că nu pricepe. Dar, să zicem că înghiţim şi asta. Am putea accepta şi că Tiberiu Niţu este cel mai potrivit om la şefia Parchetului General şi că pentru a-l impune, deşi nu spune, Ponta a trebuit să înghită numirea Codruţei Kovesi la DNA. Putem accepta şi explicaţia lui Ponta legată de dorinţa ca Daniel Morar să nu-şi mai poată face de cap la conducerea parchetelor.
Ceea ce nu putem accepta sau mai bine zis n-ar trebui să acceptăm e faptul că, în toate aceste calcule, ca şi în alte mii şi mii de decizii, omul de rând nici nu contează. Nu s-a pus nicio clipă problema ce gândeşte omul de rând, ce aşteptări avea el după votul din 9 decembrie, dacă acest om de rând e dispus să sacrifice justiţia pentru că aşa se doreşte de la Bruxelles sau să accepte răul cel mai mic, adică numirea Codruţei Kovesi, pentru a scăpa de Morar şi pentru a-l pune pe Niţu la Parchetul General.
Nu s-a gândit nimeni la omul de rând când s-au luat aceste decizii, nici Ponta, nici Băsescu, nu se gândeşte nici măcar Antonescu, cel care se dă de ceasul morţii în ultimele zile nu de dragul românilor, ci fiindcă n-a luat loc la împărţeli, n-a putut să aducă satisfacţie clientelei de partid. Dacă se gândea la cei 7,4 milioane de români care au spus „NU“ regimului Băsescu-Udrea-Boc-Morar-Kovesi în urmă cu aproape un an, ar fi ieşit într-un minut de la guvernare în faţa acestui troc infect. Aşa ar fi arătat că respectă voinţa milioanelor de români şi nu plasând responsabilitatea în tabăra PSD, dar în acelaşi timp păstrând celelalte ministere din care clientela de partid să-şi umfle buzunarele. Dacă ar fi ieşit de la guvernare, Antonescu n-ar mai fi avut nicio şansă la preşedinţie, ceea ce se pare că e singurul lucru ce îl interesează, ca să nu zic că-l obsedează.
Decizia cu şefii parchetelor nu e nici prima, nici ultima bazată pe trocuri politice, pe interese uriaşe, care n-au nimic de a face cu binele alegătorului. De douăzeci de ani avem astfel de decizii, cu complicitatea noastră, care azi dăm votul, iar mâine suntem scuipaţi de politicieni fără să reacţionăm. Pentru că la o reacţie de o sută de mii de persoane în stradă la numirea Codruţei Kovesi la DNA niciun politician, niciun premier nu şi-ar fi permis să nu dea înapoi. Dar politicienii tocmai pe asta se bazează: pe lipsa de reacţie a oamenilor, pe faptul că românul suportă multe până să iasă în stradă. Şi tăieri de salarii, şi tăieri de pensii, şi tăieri de alocaţii, şi disponibilizări. Tocmai de aceea, părerea lor nici nu contează atunci când se iau decizii. Fiindcă românul suportă.
