,,Doar proștii se duc la școala profesională”, este o expresie foarte des întâlnită în ziua de astăzi.
De fiecare dată, Evaluarea Națională și examenul de Bacalaureat înfierbântă spiritele la toate nivelurile.
Am cunoscut sistemul de învățământ înainte de 1989, iar organizarea acestuia nu era rea deloc. Până în anii ‘90, absolvenții a VIII-a aveau două opțiuni: fie urmau licee teoretice cu durată de patru ani, fie școli profesionale cu durata de doi-trei ani, la care se înscriau absolvenții învățământului obligatoriu de opt ani, care doreau să profeseze într-o meserie. Este de menționat că absolvenții școlilor profesionale puteau urma cursurile liceale la seral și, în funcție de pregătire și aptitudini, puteau frecventa și absolvi apoi chiar cursurile instituțiilor de învățământ superior.
După 89, practic au fost desființate școlile profesionale. În aceste condiții, toți absolvenții clasei a VIII-a erau înscriși, într-un fel sau altul, la liceu și ca atare, după examenul de Bacalaureat se puteau înscrie la instituții de învățământ superior, de stat sau private. Sunt foarte multe licee, în ziua de azi, care înscriu elevi care au luat la Evaluare nota unu și ceva, aceștia fac ,,cum necum” un liceu, și dacă au noroc să ia Bacalaureatul se înscriu la o facultate. Dacă nu iau Bacalaureatul e mai grav. Pentru că, a termina un liceu fără a lua examenul de Bacalaureat este egal cu zero. Nu au nici o meserie, nici o profesie, doar o diplomă de 12 clase, fără nici o relevanță. Și atunci mă întreb, de ce se evită școlile de meserii? Am mulți prieteni, care nici nu concep să-și înscrie odrasla la o astfel de școală. Chiar dacă fiul sau fiica abia au terminat clasa a VIII-a, cu chiu cu vai. Când am pus întrebarea firească, ,,ce faci dacă nu ia Bac-ul?”, mi s-a răspuns sec ,,rezolvăm noi cumva ”. Cunosc foarte mulți părinți, cu copii de nivel mediu, care nu strălucesc la matematică sau română, însă își doresc cu ardoare să se facă bucătari, cosmeticiene sau coafeze, doar că părinții nu sunt de acord cu asta, pe motivul ,,ce zice lumea?”. Nu știu ce ar zice lumea, într-o astfel de situație, însă pe mine m-ar lăsa rece. Aș fi interesată, mai mult, de ce se va întâmpla cu viitorul copilului meu. Sunt foarte multe școli de meserii ,în Arad, care dau specialiști în multe domenii. Au săli de practică dotate la cele mai înalte standarde și profesori de calitate. Dar cu toate acestea au destul de puțini elevi la cursuri.
De multe ori, examenul de Evaluare are consecințe dintre cele mai dramatice pentru unii elevi și familiile lor. Statul selectează elevii cu cele mai bune performanțe, pe care îi repartizează la așa-numitele „licee de top” . Iar pe ceilalți îi trimite la școli ,,de linie moartă”, care nu le oferă nici o șansă pentru a performa. În acest mod se continuă adâncirea discriminării. Mulți părinți nu înțeleg că a urma cursurile unei școli profesionale este un lucru foarte bun și onorabil. De câțiva ani s-a format o mentalitate greșită, că numai „proștii” urmează cursurile școlilor profesionale. Ceea ce este fals. Sunt elevi care au note foarte bune, dar care doresc să practice o meserie care le va aduce satisfacții profesionale, dar și semnificative recompense materiale. În condițiile crizei acute de meseriași, cu care se confruntă țara noastră, instalatorul, electricianul, bucătarul, frizerul, manichiurista și cosmeticiana, vor fi câștigători pe o piață a muncii unde oferta e limitată. Aceștia pot fi din start „milionarii” generației copiilor noștri, adică vor avea un avantaj competitiv în fața unor absolvenți de studii teoretice, care „știu totul”, dar care în realitate trebuie să se specializeze la locul de muncă.
Noi suntem beneficiarii unor servicii din partea celor formați în școlile profesionale. Servicii de care nu ne putem lipsi. Așadar, numai depășirea acestei paradigme învechite și nocive ne poate oferi posibilitatea să vedem calea realistă, de urmat pentru copiii noștri.
