Cântecul care se aude și azi

0
307

UTAVictoria o așteptau toți, dar nu s-a putut bucura nimeni de ea. Atunci, pe 6 octombrie 1968, UTA învingea acasă Poli Iași cu 2-0, dar era într-o zi în care Bătrâna Doamnă își pierdea cel mai de preț fotbalist, pe Iosif Petschovsky. De când s-a stins, UTA a părut că-l caută mereu, indiferent de ce s-a întâmplat.
„Tata era pentru Arad, pentru UTA. Era al Mureșului”, spunea atât de simplu și de frumos fiul său cel mic, Ladislau.
„Cel mai bun jucător, poate să-mi spună mie oricine orice! Avea tehnicitate ireproșabilă, în primul rând, indiferent dacă dădea cu stân­gul sau cu dreptul. Era un jucător teribil, avea loc în orice echipă națională a Europei. Cel mai bun jucător al echipei ITA. Superclasă”, e descrierea făcută de cel care i-a fost prieten, profesorul Dionisie Piroș.
„E Petschovsky, fotbalistul, ce-ți încântă inima!” Pentru cei (tot mai puțini) care l-au văzut jucând… Pentru ceilalți care n-au avut acea bucurie – probabil imposibil de descris -, dar au primit și au transmis mai departe… Pentru toți, cântecul dedicat de galeria alb-roșie marelui „Csala” se aude și azi, pe 6 octombrie, 2014.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.