Ne tot împiedicăm de proiecte de țară, care nu se mai împlinesc niciodată. Sunt fel de fel de păreri care spun că o țară este pe picioarele ei, în măsura în care economia națională are cea mai mare parte formată din capital autohton. La noi faptele nu mai stau așa. Nu mai avem nici energia, nici petrolul, nici gazele, sistemul bancar, industria de ciment, nici cea a zahărului. Unii zic că un sfert din suprafața agricolă a țării este în mâinile unor investitori străini, alții că mai bine de o treime. Marile combinate de porci s-au închis. Străinii au deschis altele. Și tot așa. Așadar structura economiei românești s-a schimbat foarte mult. Și când nu mai dispui în totalitate de resursele energetice ale țării, precum șși cele de distribuție se cheamă că ești cam legat de mâini și de picioare.  La un moment dat joci, după cum îți cântă alții. Care au propriile interese de afaceri. La acest moment, mai bine de un sfert din topul celor mai profitabile 100 de companii aparțin sectorului energetic. Atât multinaționalele, cât și companiile de stat, au înregistrat creșteri importante ale profiturilor. Acestea au avut în total un profit net de peste  12 miliarde de lei. Asta  reprezintă mai bine de o treime din rezultatul net cumulat al tuturor companiilor din clasament. Rata profitabilității din energie reiese și din faptul că patru din primele zece companii activează în acest domeniu.  De asemena, în top 100 cele mai profitabile se regăsesc 11 bănci , care au avut anul trecut un rezultat net cumulat de peste  5 miliarde de lei. Doar una dintre aceste instituții bancare mai are capital românesc Dintre companiile cu capital românesc, altele decât cele din sistemul bancar, Hidroelectrica a avut anul trecut un profit net de 1,9 miliarde de lei. Ministerul Energiei este acționar cu 80,06% din acțiuni, iar Fondul Proprietatea cu 19,94%. Este un exemplu că și o companie, cu capital majoritar de stat, poate fi o bună sursă de profit. Ceea ce demontează păguboasa vorbă, decretată tot de politicieni, cum că:„Statul e cel mai prost administrator”. Dacă ești pus pe căpușat și nu ai nici competență, atunci da, statul este un prost administrator. Dar asta este o altă poveste. Să revenim la problema noastră și anume: cât de românească mai este economia națională? Un alt capitol este cel al exporturilor. Și aici cifrele ne arată o situație destul de îngrijorătoare. Din cele aproape 22.000 de firme care vând în străinătate, doar șase companii românești se află în topul primelor 100. Și mai interesant este faptul că primele 100 de companii fac 50% din exportul României. Mai restrâns, în primii 50 de exportatori din economie nu se află nicio companie cu acționariat predominant românesc. Prin prisma  clasamentelor UE, suntem pe ultimul loc la inovare-cercetare, pe penultimul loc la productivitatea muncii și la digitalizarea administrativă. Totuși există și excepții. Puține, că le poți număra pe degetele de la o mână. Vorbim aici de afaceri care au atins o anvergură națională și chiar au depășit granițele. O rețetă reușită, care merită remarcată și cu capital 100% românesc și privat este Dedeman. Cu o cifră de afaceri de peste 1,5 miliarde de euro în 2018, compania este cel mai important actor pe piața autohtonă de bricolaj, materiale de construcții și amenajări interioare. Ea a detronat principalii competitori străini, parte a unor lanțuri internaționale.  Este din păcate printre puținele exemple de reușită. Iar răspunsul poate veni și din spusele unui om de afaceri autohton: „Firmele românești nu sunt sprijinite așa cum trebuie de către stat. Ele sunt privite, de cele mai multe ori, și fără să exagerez, ca un  dușman, ca un potențial infractor și nu ca un  participant la economia națională. Investitorii străini au tot felul de facilități, ajutoare de stat și altele. Pe ideea ca să nu ne plece investitorii. Dar noi, cei de aici ai cui suntem? Noi unde să plecăm?”

La o adică, doar capitalul românesc poate dezvolta economia națională. Multinaționale sunt aici, fac profit și scot imensa majoritate a profitului peste graniță. Și cam asta e. Ba chiar, la o  adică își iau catrafusele și pleacă spre zări mai bune. Fie și pentru cinicul motiv că firmele autohtone n-au unde să plece, ar trebui mai mult sprijinite. Nu cu favoruri, ci cu o legislație bună, cu credite mai ieftine, măcar similare cu marii competitori străini care au finanțări mult mai avantajoase. Adică să avem grijă de economia națională. Câtă mai este ea și cât timp, capitalul românesc mai este…acasă. Priviți exemplul Norvegiei. Care are toate resursele în stăpânire și își consolidează poziția. Dar dacă am lua acest exemplu, chiar am avea un proiect de țară. Unul concret cu ținte. Nu declarații frumoase, care nu prind niciodată viață…

Recomandările redacției