Capra vecinului și lipsa forței de muncă

Nu mai este un secret pentru nimeni, societățile din Arad se confruntă cu o lipsă acută de muncitori. Motivul? Nu există o concurență reală în ceea ce privește salariile, multinaționalele preferând să țină lefurile la un nivel cât mai scăzut pentru a-și majora astfel profiturile. Astfel, în locul arădenilor sunt aduși tot felul de muncitori de prin zonele mai sărace ale țării, unde pretențiile salariale sunt mai scăzute. În schimb, localnicii, fie preferă să muncească la stat, unde salariile au început să crească, iar cerințele din partea șefilor nu sunt atât de mari ca la o firmă privată, care are periodic tot felul de ținte de atins, fie își caută norocul în străinătate, unde se află de altfel și firmele mamă ale multinaționalelor de aici și unde angajații sunt plătiți cu bani adevărați, nu cu mărunțișul care le este aruncat românilor. Mai trebuie spus că în mod paradoxal, deși în Germania sau
Franța, ca să dau doar două exemple, salariile sunt mult mai mari decât în România, anumite prețuri la produsele de strictă necesitate sunt ceva mai mici, astfel încânt acesta este un alt motiv pentru ca românii noștri să prefere să-și ducă traiul printre străini, nu alături de familie și prieteni. Asta, ca să nu mai vorbim de nivelul de civilizație, de lipsa de birocrație și de infrastructura din țările europene, care continuă să ne dea clasă și la 27 de ani de la căderea regimului comunist.
La Arad, în ultimul timp, autoritățile locale se laudă ori de câte ori au ocazia cu faptul că municipiul reprezintă un punct de atracție pentru muncitorii din alte județe, că șomajul este aproape zero și așa mai departe. Toate acestea sunt lucruri bune, fără doar și poate, însă politicienii arădeni uită să vorbească și despre cealaltă față a monedei. Uită să vorbească despre lipsa de viziune a clasei politice, ce de multe ori continuă să se mulțumească cu atragerea de investitori străini aflați în căutarea unor muncitori care să se mulțumescă cu salarii de mizerie, uită să vorbească despre incapacitatea lor de a scoate țara din criză fără să taie salarii, fără să crească impozitele și taxele, într-un cuvânt fără a arunca toată greutatea pe spatele omului de rând, când ar fi fost mult mai normal să fure ei și ai lor mai puțin, dacă nu se puteau abține cu totul…
Așa, am ajuns să avem o țară în care nici măcar refugiații din zonele de conflict nu se prea înghesuie să vină, pentru că și ei visează să ajungă în țări unde munca omului este respectată și unde există un sistem social mai bine pus la punct, unde politicienii fac ceva pentru alegători și mai ales fac ceva pentru ca economia să meargă, nu se mulțumesc doar să dea lecții oamenilor.
În concluzie, nu putem să nu remarcăm că suntem încă departe de ceea ce înseamnă lumea cu adevărat civilizată. Asta, cu toate că în comparație cu alte zone ale țării, stăm mult mai bine. Dar pentru a putea progresa, nu trebuie să ne comparăm tot timpul cu cei mai săraci decât noi, ci cu cei pe care vrem să îi ajungem. Și ceea ce este și mai important, nu trebuie să ne dorim „să moară și capra vecinului”, cum fac unii dintre compatrioții noștri, ci să avem și noi o capră măcar la fel de frumoasă ca a lui, dacă nu o vacă.