„Caravana Casper” a ajuns la Arad cu campania „Dărâmăm ziduri pentru a construi punţi”

În Piaţa Avram Iancu din Arad a poposit joi, 4 iulie, „Caravana Casper”, pornită din Baia Mare şi aflată în drum spre Bucureşti. Caravana ajunsă şi la Arad este alcătuită dintr-un echipaj pe bicicletă-tandem şi o maşină de asistenţă, la fel ca şi cealaltă caravană care nu va trece prin judeţul nostru. În ambele echipaje de pe bicicletele-tandem se află câte un biciclist cu dizabilităţi, în ambele cazuri fiind vorba de nevăzători, şi un pilot. Echipajul ajuns în Arad pe bicicleta-tandem a fost compus din bucureşteanul Florin Georgescu – ciclistul nevăzător care a pedalat din România până în Anglia tot pe bicicletă- tandem, şi ciclistul pilot Alexandru Răcănel. Celălalt echipaj a plecat spre Bucureşti din Mediaş şi este compus din Arnold Csaba Butu – nevăzător, din Odorheiu Secuiesc, pilot fiindu-i chiar fiica sa de 18 ai.
Organizatorii şi-au propus ca echipajele să treacă prin fiecare capitală de judeţ, dar nici un echipaj să nu treacă prin capitala de judeţ vizitată de celălalt echipaj, urmând a se întâlni în Bucureşti.
Scopul acţiunii este de sensibilizare a oamenilor faţă de persoanele cu diferite dizabilităţi şi facilitarea inserţiei sociale a celor care, din diferite motive, au ajuns în situaţii de „aproape ostracizaţi”, numele şi mottoul acestei adevărate campanii naţionale fiind „Dărâmăm ziduri pentru a construi punţi”.
Unul dintre organizatorii caravanei este Peter Hurley, un tânăr din Irlanda care s-a mutat de foarte mulţi ani în România, care a îndrăgit enorm această ţară şi care ne-a vizitat la redacţie. Fără patimă dar cu multă căldură, Peter ne-a vorbit despre campania în care s-a angajat fără nici un fel de reţineri. „Vrem să arătăm şi să demonstrăm că oamenii cu dizabilități pot să facă și chiar fac lucruri extraordinare când li se acordă încredere și sunt sprijiniți, asistați de noi toți ceilalți. Mai vrem să arătăm că în multe cazuri este mai mare dizabilitarea de către societate a unor astfel de persoane decât dizabilitatea propriu-zisă care îi afectează. A fi alături de aceşti oameni nu este doar un fapt de uma­nism ci ar trebui să fie un act de utilitate socială. Nimeni nu este vinovat de dizabilităţile lor, dar toţi avem datoria de a le oferi posibilitatea să fie utili societăţii. Oamenii cu dizabilităţi nu mai trebuie să fie o povară socială ci un câştig pentru colectivitate”, ne-a spus Peter Hurley într-o rostire românească pentru care ar trebui premiat.
În Arad, caravana a fost întâmpinată de foarte puţini localnici, însă n-a lipsit de la întâlnire Mihai Fighir, el însuşi un om cu dizabilităţi grave dar care a aflat în el şi în soţia care-i este mereu alături resurse nebănuite pentru a trece peste lovituri ale vieţii care i-ar fi îngenun­cheat demult pe mulţi „normali” ca mine şi ca mulţi alţii.
Organizatorii „au construit” în Piaţa Avram Iancu un zid simbolic din cuburi de carton, zid pe care „l-a spart” un ciclist orb, acest moment fiind reluat în fiecare capitală de judeţ vizitată, dar ar trebui reluat zilnic de fiecare dintre noi.