C hiar dacă vi se pare că anul acesta a fost deosebit de deprimant la nivel global, cercetătorii spun că nu e chiar așa. Oamenii de știinţă din Marea Britanie au determinat care a fost cel mai cumplit an din istoria omenirii.
Astfel, s-a stabilit că anul 536 (n.r. – după Hristos) a fost punctul de pornire pentru un șir teribil de evenimente pentru umanitate.
Totul a început cu o erupție vulcanică ma­sivă care a trimis un nor enorm de ce­nu­șă peste emisfera nordică. Fel de fel de feno­mene climatice neaşteptate au răscolit exis­tenţa oamenilor, recoltele au fost catas­trofal de slabe, iar consecinţa a fost previzibilă şi imediată: foamete în multe părţi ale lumii.
Până recent, oamenii de știință credeau că erupția vulcanică a avut loc în California. Însă echipa de cercetători au analizat mostre din ghețarul Colle Gnifetti, situat în Alpii Elvețieni, și au găsit depozite de poluanți atmosferici conservați în ultimii 2000 de ani. Analizând substanțele găsite, cercetătorii au stabilit că erupția vulcanică a avut loc, de fapt, în Islanda.
Puţinele cronici rămase din acele vremuri consemnează aceste feno­mene, fără ca autorii lor să-şi fi explicat cauza. Procopiu din Caesa­rea, un cărturar bizantin, a notat că, în 536, soarele n-a mai luminat cu strălucirea lui obişnuită, ci arăta ca şi cum ar fi fost în eclipsă.
Un alt învăţat, Michael Syrus, patriarh al Bisericii Ortodoxe Siriace, a lăsat o cronică extrem de preţioasă – socotită de specialişti drept cea mai cuprinzătoare cronică medie­vală -, în care vorbeşte despre evenimentele petrecute în 536. „Soarele s-a întu­necat şi întunecarea lui a ţinut 18 luni. În fiecare zi, lumina timp de vreo 4 ceasuri, şi chiar şi atunci lumina lui era slabă. Toată lumea spunea că soarele nu-şi va mai redobândi niciodată strălucirea. Fructele nu s-au copt şi vinul avea gust de struguri acri.”
Efectele nu s-au limitat la Europa: diferite surse contemporane scriu despre zăpezi care au căzut în China în luna august, despre ce­ţuri dense care întunecau cerul, în mai multe regiuni ale Asiei și evenimente climatice drastice: ploi extrem de abundente și inundaţii, urmate de ani de secetă în Ameri­ca de Sud.
Schimbările climatice din 535-536 ar explica multe întâmplări istorice dramatice, precum „Ciuma lui Justinian” (prima și una dintre cele mai mari pandemii din istoria ome­nirii, care a ucis între 30 – 60 % din populația regiunii mediteraneene; a survenit 542, posibil pe fon­dul scăderii imunităţii oamenilor determinată de malnutriţie şi lipsa vitaminei D, ca urmare a foametei și a schimbă­ri­lor clima­tice), expansi­unea tribu­rilor turcice, migraţiile triburilor mongole spre vest, prăbuşirea unor mari imperii şi altele.
Erupția vulcanică din 536 și epidemia de ciumă din 542 au dus la 30 de ani de stagnare economică pe continentul european. Primele semne de recuperare au apărut abia în 575.
Așadar, secolul al VI-lea al erei noastre a fost o perioadă de transformări profunde, ra­pide şi intense, care au schimbat mersul lumii.

Recomandările redacției