Militanții organizației teroriste Statul Islamic au reușit în ultimii ani să facă prozeliți și să provoace teroare în aproape toată lumea. Cu o frecvență demnă de o cauză mai bună, tot felul de descreierați despre care autoritățile spun că s-au radicalizat cu ajutorul internetului, organizează tot felul de acțiuni criminale. Dacă la început foloseau arsenalul clasic al teroristului, adică bombe și arme de foc, cu timpul, idioții care pretind că acționează în numele lui Allah și-au diversificat metodele. Cum explozibilii și automatele pot fi monitorizate mai ușor de forțele de ordine, care ar putea interveni astfel, au ajuns să folosească mașini, camioane și alte autovehicule cu care intră în grupurile de oameni adunați la diverse manifestări. Cum și mașinile pot foarte bine să producă victime, succesul este garantat. Mai nou, pentru a crește impactul, slujitorii Statului Islamic au pus mâna pe cuțite sau diverse alte arme albe, pentru a-i înjunghia pe cei pe care ei îi numesc necredincioși. Deocamdată tactica lor a dat rezultate, au făcut victime cu duiumul, au băgat groază în unii mai slabi de înger și, ceea ce este mai important, i-au făcut pe responsabilii statelor democratice să limiteze anumite libertăți cetățenești, cum ar fi dreptul la libera circulație sau să ia foarte serios în considerare restrângerea altora, cum ar fi dreptul la intimitate, secretul corespondenței, și aici mă refer atât la secretul convorbirilor telefonice dintre două persoane, cât și la secretul mesajelor electronice, care vor urma să aibă tot mai mult de suferit, dacă lucrurile vor continua în acest fel. „Succeseˮ pe toată linia, am putea spune. Dar de ce s-a ajuns aici? Din cauza slăbiciunilor marilor democrații occidentale, aș spune eu, și din cauza politicii greșite duse de Statele Unite ale Americii în lumea arabă.
Să le luam pe rând.
Atât în România, care din fericire a fost ferită până acum de atentate, probabil și din cauză că nu reprezentăm o miză și pentru că avem destui politicieni care fac ei treaba teroriștilor, cât și în multe state democratice, drepturile infractorilor sunt mai importante decât drepturile victimelor. Când Administrația Bush a pus piciorul în prag și a folosit o serie de închisori secrete ale CIA pentru a-i interoga pe suspecții de terorism, tot felul de organizații internaționale au sărit în sus că se încalcă drepturile omului. Păi oameni buni, eu am spus-o de mult, dar după recentele atentate teroriste, o spun din nou, cine încalcă legea se situează singur în afara ei, iar un terorist este cel mai rău dintre infractori, mai rău ca un criminal în serie, singurul drept pe care ar mai trebui să-l aibe ar fi cel de a-și cere iertare și de a-și dezvălui complicii. Pe zi ce trece încep să cred că regele Carol al II-lea a avut dreptate atunci când a decis să lupte cu legionarii folosind armele lor. Dacă ei ucideau oameni pe stradă și ei au fost uciși la rândul lor la ordinul regelui, iar lovitura decisivă le-a fost dată de generalul Ion Antonescu, un fost aliat, care a folosit armata pentru a înăbuși rebeliunea. Ceea ce este demn de remarcat este că Hitler, aliatul natural al Mișcării Legionare l-a preferat pe viitorul mareșal. De ce? Germania avea nevoie de ordine și disciplină în România, nu de haos. Deci mișcările de tip terorist ajung să fie dezavuate până și de cei care se folosesc de ele. Asta, cu condiția ca cineva să fie suficient de hotărât încât să spună: „Până aici!ˮ
În ceea ce privește politica dusă de SUA în țările arabe, este la mintea cocoșului că Statul Islamic nu ar fi ajuns să pună stăpânire pe o parte a Irakului dacă Saddam Hussein nu ar fi fost răsturnat de americani, după cum nici în Siria nu ar fi avut prea mulți sorți de izbândă dacă aceași americani nu și-ar fi băgat nasul pentru a sprijini așa-zisa „Opoziție democraticăˮ ce luptă împotriva președintelui legitim Bashar al Assad. Asta, să vorbim doar de zona în care ISIS a format un stat propriu, cu administrație proprie și așa mai departe, dar americanii se fac vinovați și de ceea ce s-a întâmplat în Libia, după răsturnarea colonelului Gaddafi și de ceea ce s-ar fi putut întâmpla în Egipt, când un lider puternic și un aliat fidel, Hosni Mubarak a fost abandonat pentru a lăsat locul Fraților Musulmani, o organizație cu puternice rădăcini fundamentaliste. Din fericire, generalul Abdel Fatahh el-Sisi a reușit să-l dărâme pe președintele Mohamed Morsi, susținut de Frații Musulmani și să împiedice transformarea Egiptului într-un stat fundamentalist.
După cum spuneam la început, atentatele teroriste au început să fie la ordinea zilei, la fel cum sunt accidentele de circulație. Nu trece o zi fără ca unul sau mai mulți nevinovați să nu fie uciși. Ce e de făcut? Marile democrații occidentale și mai ales Statele Unite ale Americii ar trebui să conștientizeze în sfârșit că am intrat într-o fază a luptei de „care pe careˮ. Vom supraviețui ori noi, cei care aparținem lumii civilizate și credem în valorile occidentale, ori ei, care sunt niște fanatici îndoctrinați, ce pun ura față de Occident mai presus de orice. Statele Unite, care au acum un președinte mult mai hotărât, care are curajul să ia decizii (chiar dacă sunt proaste, cum ar fi retragerea SUA din Acordul de la Paris) fără să se gândească ce spune lumea despre el, ar trebui să pună punctul pe i, să declanșeze o ofensivă generalizată în teritoriile controlate de Statul Islamic, să facă să nu mai rămână piatră pe piatră acolo unde mai există încă un luptător islamist, să redea controlul asupra acelor zone celor în drept, apoi care să vâneze adepții ISIS și în gaură de șarpe, așa cum au făcut evreii cu naziștii, după cel De Al Doilea Război Mondial. Doar așa răul va putea să fie stârpit.
