Căutările care l-au lăsat să moară

Trupul lui Sebastian a fost găsit la două luni de la dispariția sa, exact în locul pe lângă care echipele de căutare au trecut la câteva ore după anunțul dispariției sale. Mai pe direct spus, Sebastian ar fi fost acum în viață dacă echipele de căutare și-ar fi făcut treaba profesionist.

S-a trecut pe lângă copil, fără să fie găsit. Circumstanțe se găsesc, firește: frigul, ceața, incertitudinea, noaptea, întunericul etc. De înțeles, dar… din moment ce ție, ca adult, bine îmbrăcat și instruit pentru astfel de momente, îți este rece, oare îți trece prin minte ce simte un copil de 7 ani, îmbrăcat subțire, la minus 9 grade, neinstruit și speriat, nemâncat și obosit, care bâjbâie pe undeva prin întuneric, așteptând cu ultimele firicele de viață să fie salvat?

Nu știu dacă se cer demisii sau anchete pentru a stabili dacă cineva și-a făcut sau nu datoria în căutarea lui Sebastian, dar măcar o evaluare asupra a ceea ce a mers prost, pentru a îmbunătăți sistemul acesta defectuos, ar trebui realizată.

Îmi aduc aminte de căutările lui Abel Apostol, de la a cărui dispariție se împlinesc opt ani, peste câteva zile. Ca și în cazul lui Sebastian, autoritățile parcă făceau paradă cu dispozitivele tehnice de căutare, cu specialiști, scafandri, câini specializați, elicoptere, bărci, drone aeriene, subacvatice – îmi aduc aminte că în cazul lui Abel a fost periat până și fundul Mureșului.

În cazul lui Sebastian, în noaptea de 9/10 ianuarie 2021, la activitățile de căutare au participat 163 de persoane (polițiști, polițiști de frontieră, jandarmi, pompieri, pădurari, voluntari Rescue 4×4 și localnici din zonă).

Alături de cei de la ISU, la acțiunea de căutare au participat echipe operative formate din polițiști din cadrul Serviciului de Investigații Criminale, Serviciul pentru Acțiuni Speciale, zece polițiști de la Poliția orașului Chișineu-Criș, cinci jandarmi, autospeciala cu termoviziune a Poliției de Frontieră, precum și 40 de voluntari.

IGPR a solicitat Inspectoratului General de Aviaţie (IGA) un elicopter dotat cu sistem de termoviziune, ce poate detecta din aer o persoană, după căldura degajată de corpul uman.

Impresionant, nu? Părea că până și acul din căruța cu fân nu are cum să scape neexaminat în detaliu de o asemenea echipă de căutare. Doar Sebastian nu a fost de găsit, în ciuda faptului că se afla la trei kilometri distanță de locul dispariției. Iar echipa de căutare a „periat“ o zonă de până la 30 de kilometri depărtare de locul dispariției.

În ambele cazuri, Abel și Sebastian, forțele angrenate în căutări au fost impresionante. Cert este că rezultatul este identic: niciunul nu a fost găsit de echipele profesioniste. Sebastian a fost găsit prea târziu, de un câine al unui cioban care trecea întâmplător pe acolo, iar Abel nici acum, după opt ani.

Căutări de o asemenea anvergură nu prea ar fi trebuit să se încheie prost. Tocmai de aceea, negăsirea lui Sebastian a lăsat loc la tot felul de scenarii, cel mai plauzibil fiind faptul că Sebastian ar fi fost răpit. Dar nu, se pare că nu a fost așa. Pur și simplu căutările au fost de mântuială, iar Sebastian a murit de frig, în timp ce aștepta să fie găsit.

Repet: nu știu dacă cineva trebuie să fie tras la răspundere pentru profesionalismul cu care s-a acționat în căutarea lui Sebastian, dar o evaluare consider că e musai să se facă. În schimb, se ridică doar din umerii lați, lucrați la sală, și gradați și ni se spune „cât de mult regretăm și cât de rău ne pare de Sebastian“, însă asta nu îl mai întoarce la viață. Dacă nu se schimbă nimic, nu ne rămâne decât să așteptăm ca la o nouă dispariție să bâjbâim iar pe întuneric.