După cum bine știți, zilele trecute am avut parte de temperaturi extrem de scăzute, minimele ajungând în unele zile până la – 18 sau chiar – 20 de grade. După o asemenea experiență, într-o seară, pe când plecam de la lucru, mi s-a părut că afară era mult mai cald decât de obicei. Uitându-mă la un termometru, am văzut că acesta arăta „doar” –8 grade. Și uite așa am ajuns la concluzia: „Ce cald e la –8 grade!”.
Așa stau lucrurile și cu situația din țară. În timpul ultimelor guvernări, nivelul de trai a cam luat-o la vale. Dacă în timpul lui Boc, s-au tăiat salarii, s-a crescut taxa pe valoare adăugată și s-au luat o serie de măsuri de austeritate, pentru ca prețul crizei să fie plătit de omul de rând, nu de marii afaceriști și nici de politicienii aflați în apropierea puterii, care au prosperat în timp ce restul lumii sărăcea. Mulți dintre ei au ajuns acum să aibă probleme cu Justiția și astfel am aflat și noi ce afaceri învârteau Neluțu Mexicanu, pe numele lui de scenă Ioan Oltean; Pinalti, cunoscut sub numele de Gheorghe Ștefan; Buldogul, adică Vasile Blaga, pe numele lui de politician; Blonda lui Băsescu, sau Elena Udrea, cum mai era ea cunoscută de alegători și exemplele pot continua cu nemiluita. După această „echipă de șoc”, care a „salvat” România din criză, dar care era foarte aproape să o distrugă, a venit la putere Guvernul USL, condus de Micul Titulescu, alias Pontănacul sau Victor Ponta, cum i se mai spunea. Și în timpul acestei guvernări au fost luate o serie de măsuri absurde, cum ar fi introducerea taxei pe stâlp, însă nivelul de trai a început puțin să se mai îndrepte înspre bine. Nu suficient și oricum, din punctul meu de vedere, s-au făcut mai multe rele decât lucruri bune. Pontănacul a fost în cele din urmă răsturnat în urma unor proteste de stradă organizate pe rețelele de socializare, de niște profesioniști, spun gurile rele, pentru că președintele Iohannis își dorea să lucreze cu Dacian Cioloș în postura de prim-ministru și nu mai avea răbdare până la alegerile din decembrie 2016, când expira mandatul Guvernului Ponta. Astfel, Guvernul Ponta a trebuit să plece, cu bunele și mai ales cu relele sale, pentru a face loc Guvernului Cioloș, foarte bine garnisit cu niște tehnocrați veniți de pe la Bruxelles în care o mare parte dintre românii și-au pus foarte multe speranțe. Că speranțele cu pricina au fost în cele din urmă deșarte, e… din păcate o parte din aceeași poveste. Pentru că nu au funcționat ca o echipă unită, pentru că unii au fost propuși de anumite grupări de interese, iar alții de grupuri rivale, pentru că pălăria a fost mult prea mare în cazul unora, tehnocrații au fost de fapt o mare dezamăgire, lucru care a fost taxat la sânge de electorat. Astfel, dacă Iohannis a avut guvernul lui și nu prea, Liviu Dragnea, președintele PSD condamnat că a vrut să scoată lumea la vot, a reușit să-și pună propriul guvern.
În campania electorală, promisiunile făcute de PSD au fost multe, iar acum așteptările sunt mari. Dacă mă întrebați, nu cred că Executivul condus de Sorin Grindeanu va rupe gura târgului, dar este foarte important să ducă la îndeplinire o parte din promisiuni, astfel încât să crească nivelul de trai. Nu de alta, dar scopul oricărei guvernări ar trebui să fie ca oamenii să o ducă bine, iar pentru acest lucru toți banii obținuți la bugetul de stat în cadrul unui exercițiu bugetar trebuie cheltuiți. Cu cât sunt mai mulți bani, cu atât beneficiile care ajung la populație ar trebui să fie mai mari, oamenii vor cheltui mai mult, statul va încasa sume mai mari cu titlul de taxe și impozite și toată lumea va avea de câștigat. Nu cred că scopul unui guvern ar trebui să fie să facă economii, pentru că nu este un consiliul de administrație al unei companii care să aibă ca scop final obținerea de profit. De asemenea, nu cred că ar trebui să mai acceptăm fără niciun fel de opoziție solicitările organismelor financiare interna­- ționale, care au cam dovedit în ultimii ani că nu sunt interesate în niciun caz de binele țărilor cu care colaborează.
Astfel,  după niște guverne ce au avut rezultate proaste, m-aș bucura dacă la sfâr­șitul mandatului guvernării PSD să pot spune cel puțin: „Ce cald e la –8 grade!”

Recomandările redacției