Ceea ce cred alții despre noi

În lumea persoanelor care au intrat în viața publică, fie că este vorba despre actori, cântăreți, sportivi sau oameni implicați în fenomenul sportiv, oameni de afaceri, politicieni,  oameni de presă, de ce nu, există o vorbă care sună cam așa, „Nu suntem ceea ce suntem cu adevărat, suntem ceea ce cred alții despre noi”. Adică, nu contează atât valoarea proprie a fiecărui individ sau a fiecărei entități, cât contează percepția publică. Sigur, publicul nu poate fi făcut să creadă la nesfârșit că Țucudean este un fotbalist de top, spre exemplu, când de fapt nu e, dar, în perioada în care s-a făcut transferul său la Steaua, mulți îi prevedeau un viitor strălucit și în baza acestei percepții a fost cumpărat de Gigi Becali.
Să ne întoarcem la situația în care se află, în momentul de față România. O țară ruptă, între partizanii PSD, ai grațierii și ai modificărilor făcute la Codul Penal și Codul de Procedură Penală și sutele de mii de oameni care se opun, cărora li s-au raliat președintele Klaus Iohannis, care a renunțat la rolul său de mediator, pentru a se transforma în șef al Opoziției, liberalii care au profitat de ocazie pentru a striga în gura mare împotriva celor care i-au bătut în alegeri de le-au sărit fulgii și cei din formațiunea lui Nicușor Dan. Guvernul a abrogat ieri ordonanța care a scos oamenii în stradă, dar există riscul ca lucrurile să nu se oprească aici, iar Guvernul Dragnea-Grindeanu, care a ajuns la putere după ce PSD și ALDE au câștigat alegerile fără drept de apel, să fie mazilit, fie la presiunea străzii, fie ca urmare a unei acțiuni a procurorilor DNA care s-au apucat să cerceteze modul în care a fost emisă celebra Ordonanță 13/2017, care i-a făcut pe oameni să iasă în stradă. Cum s-a ajuns aici? Nu mă îndoiesc că nemulțumirea protestatarilor este sinceră, nu pot să nu spun că PSD-ul lui Liviu Dragnea și Guvernul Grindeanu nu au greșit când au decis să își impună punctul de vedere fără o dezbatere în Parlament,  după cum nu pot să nu observ că reacția în fața jurnaliștilor a lui Florin Iordache, ministrul Justiției, a fost cât se poate de nepotrivită, dar rămân la părerea mea inițială, că scânteia protestelor a fost aprinsă de anumiți specialiști în psihologia maselor, care au acționat și acționează pe rețelele de socializare. De ce au avut aceștia un succes atât de mare, deși PSD-ul a obținut o victorie atât de clară în alegeri, cu doar o lună și ceva în urmă? Pentru că suntem ceea ce cred alții despre noi. De-a lungul anilor, PSD-ul a ajuns să fie perceput în rândul categoriilor sociale care au ieșit acum în stradă, în rândul intelectualilor, a angajaților din corporații care au un anumit statut social acolo, în rândul tinerilor, în rândul stu­denților,  ca fiind un partid al corupților, un partid retrograd, care nu vrea decât să fure și nu urmărește binele României. Cam aceași percepție există și la nivel internațional. Or, lucrurile nu stau chiar așa. Eticheta a fost însă pusă, cu mulți ani în urmă și a rămas. Pentru a scăpa de ea, pesediștii au mult de lucru, trebuie să-și îmbunătățească simțitor comunicarea, trebuie să explice mult mai mult oamenilor ceea ce vor să facă, nu să vină cu replici de genul „altă întrebare”. Este însă nevoie de multă voință, de timp și de rezultate, iar rezultatele vin doar dacă partidul se află la guvernare.