Trăim cu frici de tot felul. Viața noastră ajuns să fie o frică permanentă, de ceva sau de cineva.
Sentimentul de frică devine, în timp, un adversar de temut și poate genera alte frici. Multe dintre frici sunt bazate pe lucruri imaginare, însă pot fi și frici cât se poate de reale, mai ales în contextul actual. Deşi, fiecare om are fricile şi ȋndoielile sale, unii au mai multe decȃt alții.
Fricile pot fi de mai multe tipuri: de necunoscut, de moarte, de pericol, frica de a nu fi acceptați, frica de singurătate, de ȋntuneric. Tipul de frică resimțită, variază de la o vȃstă la alta, de la o persoană la alta, de la un moment la altul. Este resimțită, uneori, făcând parte din noi şi din existența noastră, ȋncă de la naştere. Are un sistem de semnalizare specific: bătăile puternice ale inimii, adrenalina crescută, transpirația palmelor, scăderea temperaturii corpului sau tremuratul.
De o vreme bună încoace, trăim cu frică, parcă mai mult ca până acum. Zăresc în drumul meu, oameni îngândurați de atâtea poveri pe care nu le mai pot duce. Oameni, nervoși, agitați și fricoși totodată. Oricât de puternic ar părea uneori un om, cu siguranță are și el fricile sale. Frica de a nu avea timp, de a pierde oameni dragi, de a nu supăra, de a nu termina ceea ce are de făcut, de a nu ieși dintr-un anume tipar, de a nu dezamăgi…și lista poate continua la nesfârșit.
Acum un an, a apărut în viețile noastre un alt tip de frică. Frica de a nu ne îmbolnăvi cu virusul care a lăsat atâtea familii în suferință. Si astfel pe lângă frica de boală apare și frica de moarte. Honore de Balzac spunea că „moartea ne omoară o singură dată, frica de moarte ne omoară în fiecare zi.”Astfel, murim puțin câte puțin zilnic.
Sentimentul de frică, are și o latură pozitivă totuși, ne protejează şi ne călăuzește, în același timp.
Ca orice alt sentiment, frica trebuie ȋnțeleasă ca ceva natural şi uşor-uşor ȋnlăturată. Depinde doar de noi cum ne gestionăm aceste sentimente şi cȃt lăsăm să ne influențeze. Andrei Pleşu ȋn eseul său ,,Despre frică” spune că ,,cel mai bun antidot pentru frică este iubirea”.
Pe asta ar trebui să ne axăm, să iubim mai mult… și fără frică.
