Investiţiile în infrastructura judeţului Arad efectuate în ultimii 10 ani au dus la cercetarea a numeroase situri arheologice. Cele mai multe dintre acestea au fost descoperite cu ocazia implementării proiectului de construire a Autostrăzii Nădlac-Timişoara. Dacă până nu de mult săpăturile arheologice însumau dezvelirea unor suprafeţe reduse, noile cercetări au dus la investigarea unor însemnate părţi din unele situri. Consecinţele acestei noi abordări se reflectă într-o mult mai bună cunoaştere a comunităţilor umane din trecutul acestor meleaguri.

Unul dintre aceste situri este aşezarea de la finalul epocii bronzului (1500-1000 a.Chr.) ale cărei urme au fost dezvelite în hotarul comunei Şagu. Săpătura arheologică s-a desfăşurat pe parcursul anului 2010 şi mărturisesc că a reprezentat unul dintre cele mai impresionante situri pe care am avut privilegiul să le investighez. Această remarcă nu survine neapărat din spectaculozitatea contextelor arheologice sau a artefactelor scoase la lumină, ci prin suprafaţa decopertată, numărul fără precedent a artefactelor prelevate, dar şi prin minţiozitatea cu care s-a efectuat săpătura.

 

O aşezare folosită 300 de ani

Rămăşiţele vechii aşezări au constat în principal din gropi săpate în lutul galben, ce au avut diverse întrebuinţări, cum ar fi gropi menajere, ori gropi de provizii, în care am surprins numeroase fragmente ceramice, dar şi oase de animale. Alături de acestea am putut identifica diverse gropi de scos lut, vetre, ori un cuptor de ars ceramica. Ca urmare a studierii artefactelor am sesizat că aşezarea a fost utilizată pe parcursul a mai bine de 300 de ani, ceea ce denotă că nu toate descoperirile sunt contemporane.

Aşezarea de la Şagu este importantă în primul rând pentru reconstituirea pe cât posibilă a vieţii de zi cu zi a unei comunităţi preistorice, fapt fără precedent în judeţul Arad. În acest context trebuie precizat că cercetarea celor 28000 m2 a dus la dezvelirea a peste 10% din suprafaţa estimată a întregii aşezări.

 

Fără locuinţe şi totuşi…

Un prim aspect interesant de remarcat ar fi lipsa locuinţelor din suprafaţa investigată. Privit în ansamblu putem constata că acest fenomen este răspândit în cadrul aşezărilor contemporane din arealul intra-carpatic. Cu toate acestea, descoperirea pe întreaga suprafaţă a sitului a unor vetre, aglomerări de artefacte, dar şi a unor bucăţilor de pereţi arşi ne îndeamnă să considerăm existenţa câtorva locuinţe, dar care însă nu au lăsat urme identificabile din punct de vedere arheologic.

După cum bine se ştie, îmblânzirea focului a reprezentat un prim pas ce a dus înspre făurirea civilizaţiei umane. Utilizarea focului, pentru asigurarea unui minim confort termic, dar şi pentru prepararea hranei, reprezintă unul dintre cele mai comune comportamente umane. Cu timpul în sânul comunităţilor umane se dezvoltă locuri special amenajate pentru utilizarea focului, numite vetre. În cazul aşezării noastre au fost descoperite 15 astfel de vetre, situate în afara locuinţei.

Printre activităţile cotidiene identificate se numără şi cele care pot fi puse în legătură indirectă cu practicarea agriculturii. În acest sens trebuie evocat numărul impresionant de râşniţe descoperite pe toată întinderea aşezării. Aceste râşniţe din piatră au fost folosite încă din neolitic pentru măcinarea diverselor cereale. Tot în acest registru, un aspect important al vieţii îl reprezenta creşterea animalelor şi vânătoarea, elemente indicate prin diversele fragmente osteologice identificate în gropi menajere.

Am avut şansa ca prin cercetrea din 2010 să fie surprinse şi câteva urme care sugerează unele preocupări mai puţin frecvente, ca de pildă prelucrarea bronzului sau olăritul. Aşezarea de la Şagu oferă informaţii abundente ce pot fi puse în legătură cu obţinea artefactelor din bronz. În această privinţă identificarea a peste 20 de tipare utilizate pentru turnarea topoarelor de bronz, împreună cu urme al întregului lanţ operator este relevantă. Un aspect insolit îl reprezintă şi cuptorul de ars ceramică surprins cu tranşa de vase descoperite în interiorul acestuia.

Tuturor acestor aspecte descrise li se adaugă şi unele descoperiri ce au legătură cu viaţa spirituală a comunităţii. Cele mai însemnate dintre acestea sunt ilustrate prin câteva artefacte, ca de pildă o statuetă feminină, ori un vas zoomorf modelat în forma unui berbec. De departe cea mai captivantă descoperire legată de acest subiect este un vas de mari dimeniuni în interiorul căruia se afla un craniu de fetus uman.

Pentru a conchide se cuvine să remarc că analiza preliminară a contextelor arheologice identificate înfăţişază o comunitate ale cărei principale preocupări sunt legate de agricultură, dar care ocazional desfăşura şi alte îndeletniciri, precum olăritul sau metalurgia.

 

Victor Sava

 

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției