Se spune că dragostea este în stare să mute munții din loc. După ce veți afla povestea pe care urmează să o citiți, vă veți convinge că și pasiunea pentru mașini poate să facă minuni.
Adrian Petcoviciu sau Adi, cum îi spun prietenii, este de meserie electromecanic de locomotive. A lucrat mulți ani prin diverse ateliere auto, astfel încât mașinile au ajuns să nu prea mai aibă secrete pentru el. De aici i s-a tras totul și de la un prieten care l-a rugat să-l ajute să asambleze o Dacie din 1973. „Am început să îl ajut înjurând printre dinți și am terminat prins de dorința să am și eu o Dacie veche. Când am văzut cum a ieșit mașina, am fost prins, cum te prinde sudura la ochi”, își începe bărbatul povestea. Cel care l-a ajutat să-și realizeze visul a fost nepotul său, care i-a donat o Dacie 1300 fabricată în 1977, pe care o avea abandonată în garaj de ani de zile.
„Când îi spuneam soției ce mult îmi doresc să am și eu o astfel de mașină, a intrat pe ușă nepotul meu, Vladimir Serbovan, care mi-a spus că are o Dacie din ‘77, pe care mi-o face cadou, dacă vreau. N-am putut să cred… El avea mașina de la tatăl lui, dar era abandonată în garaj. Am mers cu trailerul după mașină și m-am apucat de lucru”, își continuă povestea Adi Petcoviciu.
O muncă grea și migăloasă
Greul abia apoi a început, șirianul având de făcut o muncă grea și migăloasă. Majoritatea operațiunilor le-a făcut de unul singur, dar recunoaște că a fost ajutat de câțiva prieteni și de anumiți meseriași, atunci când a fost vorba de sudat și de vopsit. A bătut zona-n lung și-n lat, în căutarea unor piese originale, le-a achiziționat fără să țină seama prea mult de costuri și a transformat vechea rablă, care urma să ajungă probabil la fier vechi, într-o mașină care arată acum ca scoasă din fabrică. „Ca să vă faceți o idee, pentru o aripă de Dacia 1300, am fost până la Timișoara. Toate piesele pe care le-am folosit sunt originale, mai puțin bateria care oricum nu avea cum să mai funcționeze, dacă ar fi fost fabricată în 1977. Și radio din ‘77 am găsit, și recipient de ulei… Scaunele sunt învelite la fel cum se proceda pe vremuri, am dulăpiorul de scule, așa cum era atunci în fiecare Dacie. Vreau să obțin un atestat istoric pentru mașina respectivă”, susține posesorul Daciei.
Asamblată în cinci zile
În ceea ce privește asamblarea mașinii, Adi Petcoviciu susține că a fost nevoit să facă tot ceea ce are de făcut în cinci zile, pentru a se putea prezenta cu autoturismul la RAR, unde mașina avea de trecut niște teste, pe care de altfel, le-a trecut cu brio. „După ce am scos-o de la vopsit, am avut cinci zile la dispoziție, pentru că eram programat la RAR și trebuia să o duc în perfectă stare de funcționare. Este adevărat, aveam toate piesele pregătite, dar am avut foarte mult de lucru. Am dormit doar trei ore pe noapte. Prietenii m-au ajutat foarte mult, să o trag, să o ridic, să o întorc. Vreau pe această cale să îi mulțumesc prietenului meu Alexandru Nădrag, care m-a ajutat extrem de mult. Nu în ultimul rând aș vrea să îi mulțumesc soției, care m-a sprijinit moral și m-a încurajat să nu renunț. Fără sprijinul ei, nu aș fi terminat-o. A fost o muncă titanică, iar costurile au fost și ele destul de mari. Pentru a putea face față cheltuielilor, a trebuit să scot un credit de 6.000 de lei, dar de investit, am investit între 2.500 și 3.000 de euro, fără să mai pun la socoteală munca mea. Dacă aveți curiozitatea să căutați pe internet, veți găsi multe mașini care au început să fie refăcute, dar neterminate, unele renovate pe un sfert, altele pe jumătate. A fost foarte greu, dar când ai văzut că este gata, sentimentul pe care-l încerci este incredibil, nu-ți mai aduci aminte de nimic”, mai povestește bărbatul. Acesta a ținut să precizeze că are acum o mare mulțumire, aceea de a fi salvat o mașină Dacia 1300, care ar fi ajuns altfel la fier vechi. „Aș vrea să mai spun că tot ceea ce am făcut cu mașina asta, am făcut în memoria a doi oameni, dragi mie. Este vorba de Mihai Serbovan, proprietarul mașinii și Ioan Mateș, socrul meu, ambii decedați”, a ținut să precizeze Adi Petcoviciu.
În căutarea unei alte mașini
Cu toate că bătrâna Dacie pe care o ține acum cu mândrie în garaj i-a dat mult de furcă, șirianul nu vrea să se oprească aici. Acum este în căutarea unei Dacii fabricate între 1969-1971, pe care vrea să o recondiționeze, având în vedere că mașinile făcute în acea perioadă sunt foarte valoroase. Nu vrea însă nici să audă de alte mărci de mașină, pentru că Dacia a fost mașina la care visau majoritatea românilor până la Revoluție. „Nu am făcut ceea ce am făcut pentru a scoate mașina de vânzare. În Germania, am văzut una ca și a mea, pentru care se cerea 7.000 de euro. Aș minți însă dacă aș spune că nu vreau să o vând pentru nimic în lume. Dacă voi primi un preț de nerefuzat, o voi da, pentru că îmi doresc să recondiționez o altă Dacie și am nevoie de bani pentru asta”, a încheiat Adi Petcoviciu.
Potrivit site-urilor de specialitate, cea mai scumpă Dacie 1300 este o mașină fabricată în 1971, pentru care proprietarul cerea… 15.000 de euro.
Am vazut-o la retroparada foamei la teatru acum cateva luni. Felicitări ca a salvat-o Ok dar hai sa nu exageram masina e reparata prost si cu greșeli. Nu a fost in stare nici sa faca grila in fata neagra si ii lipsesc multe piese originale. Am recondiționat peste 10 Dacii 1300 si am avut in posesie peste 30. Unde l-ati gasit frate ? Asta si pe YouTube a spus ca a vopsit-o afara in fata Curții. Jurnaliști nebuni dupa publicitate.