Prima zi mohorâtă a lunii aprilie a coincis cu despărțirea de trupul lui Adrian Lucaci. Cât de mult a iubit fostul utist viața și cât a luptat să învingă moartea, Dumnezeu a certificat, marți, prin câțiva stropi de ploaie. Cerul a plâns pe la amiază, dar s-a mai luminat când sufletul lui Adi a pornit spre El.
Lacrimi la mormântul președintelui Asociației Județene de Fotbal au curs doar pe obrazul familiei. Al mamei, soției, băiatului și fetei sale dragi. Blestemata epidemie de coronavirus a ținut la distanță sutele de oameni, prieteni, colegi, simplii suporteri, care ar fi dorit să-l conducă pe Adi Lucaci pe ultimul drum și să aline suferința celor dragi. În case, închise în durerea lor.
Mulți, inclusiv eu, m-am gândit că o să fac cumva să ajung în preajma cimitirului din Grădiște, să am contact vizual cu sicriul rece, să spun o rugăciune, să-mi iau rămas bun. Nu m-au speriat amenzile sau posibilitatea să ajung într-un mediu nesigur, ci gândul că Adi ar fi strâmbat din nas. Nu era omul jumătăților de măsură, pentru el ori făceai lucrurile ca la carte, ori nu le făceai deloc. A fost un perfecționist, un exemplu în tot și în toate, de la care, așa cum a spus și președintele FRF, ai avut numai de învățat.
Așadar, a rămas să mă alătur sutelor de oameni restanțieri în durerea și regretul lor. Azi nu s-a putut, dar peste o lună, două, trei, vom ajunge la mormântul lui Adi Lucaci. Ne vom ruga, îi vom spune că suntem bine și mai ales că toate proiectele sale merg înainte.
Probabil, în anumite cercuri mărunte se fac deja calcule despre cine va conduce fotbalul județean, cine pe al cărui sprijin (politic) contează, însă vă avertizăm încă de pe acum. Moștenirea lui Adi Lucaci e grea, nu e pentru toată lumea, iar cine se gândește că va conduce AJF-ul după sintagma „merge și așa”, să stea acasă. Cu sau fără haștag. Adi a ridicat mult ștacheta, nu vom mai coborî sub ea. Fotbalul arădean îi datorează asta și noi vom fi aici să ne asigurăm că vom privi doar în față, niciodată înapoi.
Apropo, Aradul și Federația îi datorează o Supercupă a României lui Adi Lucaci. Nu a putut fi cea dintre CFR Cluj și Viitorul, așa cum a visat el, dar stadionul ar putea fi gata la vară pentru un duel de gală. V-am avertizat, moștenirea e grea, iar visele nu mor atâta timp cât amintirea trăiește. Odihnește-te în pace, prieten drag!

Recomandările redacției