De la sfârșitul verii, cei 180 de angajați  care mai sunt la CET Lignit nu au mai văzut cum arată banii românești. De puțin timp a trecut și cea de-a șaptea chenzină. Nimeni  nu a primit nici măcar un leu. Povestea pare una de necrezut într-o țară membră a Uniunii Europene. Dar, din păcate da, ea este adevărată. Se întâmplă aici și acum, la Arad. Cu aproximativ o lună de zile în urmă, Casa de Insolvență CITR –filiala Timișoara, care este administratorul judiciar al unității spunea într-un comunicat :„Centrala Electrică de Termoficare Arad (CET Arad), parte din Sistemul Energetic Naţional (SEN), investeşte aproape 500.000 de euro în modernizarea turbinei de energie electrică şi termică. Testele pentru funcţionarea turbinei după realizarea investiţiei de modernizare şi începerea producţiei de energie electrică şi termică vor fi finalizate la sfârşitul lunii noiembrie. În paralel, se pregăteşte în vederea pornirii producţiei, o altă posibilă investiţie”. Și atunci se vorbea, e drept neoficial, că oamenii își vor primi banii. Se pomenea și  despre vânzarea la fier vechi a unor utilaje dezafectate. Însă nu s-a întâmplat nimic. Ba da. Timpul a trecut și situația celor 180 de angajați a devenit și mai grea. „Oamenii vin la lucru își fac treaba, dar nu sunt plătiți. Suntem, la  a șaptea chenzină cu zero lei. Toți sunt efectiv disperați și vin zilnic la mine să-și spună necazurile. Am făcut tot ce este omenește posibil pe linie sindicală, pentru a fi ajutați. Din păcate, pot spune că la acest moment, în România nu mai există sindicate. Pot spune că mai toți s-au compromis în fel de fel de combinații cu mediul politic și economic și s-au abătut de la menirea și scopul unui sindicat. Dar asta ar fi o altă discuție. În orice caz, nu e vorba de pomană, e vorba despre supraviețuire.  În fond oamenii muncesc. Dar nici nu putem lua bani dintr-un fond de urgență al Guvernului…pentru că nu suntem în faliment. Suntem în insolvență și legislația nu permite acest lucru. Totuși, este inadmisibil ce se întâmplă.  Fiecare dintre noi avem familii, avem facturi de plătit, copii la școală, credite de achitat. Nici nu mai vorbim de sărbători. Nu s-a primit nici măcar venitul minim garantat. La acest moment sunt 180 de oameni care au mai rămas, în speranța că vom prinde luminița de la capătul tunelului.  Alții au plecat deja. Este un domeniu  în care un specialist se formează în ani de zile.  Așadar nu-l poți lua de pe stradă și să-l pui la panoul de comandă de azi pe mâine“, a „mitraliat“ Doru Lebădă, liderul Sindicatului Liber Independent Termoelectrica, din cadrul CET Arad. Salvarea companiei ar putea veni din faptul că CET  ar putea primi acreditarea de furnizor de sistem. Adică să livreze energie electrică în suistemul  national. Dar pentru asta trebuie trecute mai multe teste tehnologice. Dacă s-ar obține acest lucru, CET ar putea produce și livra o cantitate de energie eelctrică de 60 MWh. Dar astea sună a povești în urechile angajaților care nu mai sunt tentați să le creadă. Pentru că au trecut mai bine de 100 de zile. De foame, de sete, de așteptare, de speranțe ucise. Iar fiecare zi trecută pare a fi una care bătătorește un drum, care pare acum fără de întoarcere…

Recomandările redacției