Cînd legea-i fufa s(t)atului

0
306

În România extrasă cu forcepsul abuzului din răzmeriţa declanşată-n decembrie 1989, orice, dar absolut orice, este posibil, chiar şi imposibilul. Dacă cetăţeni cazaţi după gratii candidează la funcţii publice şi câştigă alegeri, dacă plagiatori conduc guverne şi condamnaţi penal tronează în fruntea partidelor (de-a ajuns ţara asta frumoasă şi blagoslovită de Cel de Sus ruşinea planetei), dacă lotri „prinşi cu raţa-n gură” răcnesc din toţi bojocii că „prezumţia de nevinovăţie…!” taman cînd raţa-i măcăne-n gâtlej a ecou de „şpagă cinstită”, oare ce naiba n-ar fi posibil în România?
Un specimen cu totul nou, capitalist (liberal, social-democrat şi-alte feluri de-astea de ideologii de haită), s-a ivit din mocirlele tranziţiei spre nicăieri şi străluceşte-n noua societate românească mai ceva decât soarele-n zi de vară cînd ceru-i mai senin şi decât lacrima Christi: mana­gerul sau directorul de instituţie publică stăpân absolut şi dictator fără discuţie.
Un astfel de specimen şi-a făcut cunoscute puterile discreţionare la sfârşit de săptămână, din biroul său de Dumnezeu absolut peste ce vrea muşchii săi. Dumnezeul în cauză are şi un nume: Mirandolina Prişcă, şi are şi o funcţie: directoare a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, iar cele zece porunci ale sale au fost condensate la maximum într-una singură, semnată în tandem cu divinitatea juridică a instituţiei, Simona Vîrciu: „… accesul în incita spitalului se face numai de către zia­riștii și reprezentanții mijloacelor de in­- formare în masă care au obținut acreditare din partea spitalului”, iar „…acreditarea se acordă la cerere, în termen de două zile de la înregistrarea acesteia”. Directoarea și jurista îi mai anunță pe ziariști că „… își rezervă dreptul de refuz al acordării acreditării sau de retragere a acesteia pentru fapte care împiedică desfășurarea normală a activității” și „… în cazul în care se constată abateri grave sau repetate de la normele deontologiei profesionale”.
Comportamentul celor două zeităţi din înalturile directoriale şi juridice ale Spitalului Judeţean seamănă ca două picături de apă tulbure cu pornirile staliniste ale demisului manager al Filarmonicii: şi în regulamentul intern al Filarmonicii, redactat agramat de demisul şi de jurist (cred, fără a fi sigur, dar şi acolo juristul a semnat, deci şi-a asumat…), scrie negru pe alb că ziariştii au acces la informaţiile de interes public doar pe bază de acreditare.
De multă vreme atitudinea asta nu mă mai miră, că prea s-au înrădăcinat şi-au dat lăstari neruşinarea şi nesimţirea, două calităţi aflate la mare căutare de douăzeci şi şase de ani încoace, cum nu mă mai miră nici reacţiile moi precum materia moluştei ale celor care-ar trebui să le reteze macaroana specimenelor ăstora. Cursuri de instruire? Ce să instruieşti la cineva care a absolvit dreptul şi care ori habar n-are de legi, ori nu vrea să aibă habar de legi, dacă se-apucă şi violează legea liberului acces la informaţii de parc-ar fi legea asta o fufă mizeră de pe centura oraşului? Ce să instruieşti la cineva suit în scaunul directorial al unei instituţii publice şi care simte instituţia aia ca pe-o proprietate personală iar pe cei care-i plătesc salariul prin impozite şi taxe ca pe nişte ţînţari care-i tulbură şi liniştea seniorială, şi tihna afacerilor?
Cât despre ceva măsuri cum ar fi izbirea cu capul de toţi pereţii şi darea afară cu şutu-n dos prin demitere nici nu poate fi vorba, că doar sînt tot de-ai lor, sînt ei între ei… Ei se cocoţează sus de tot şi se trag unii pe alţii spre cerurile mănoase şi bănoase ale politicii şi-ale conducerii, deci cum să ceri hultanilor să se vîneze unii pe alţii?
Ar fi nemaipomenit să vedem o directoare sau un director din specia asta dată/dat afară şi trimis la sapă, la prăşit cucuruz, cu interdicţia expresă, prin text de lege, de-a mai conduce altceva-n afară de trotinetă, spre-nvăţarea de minte a celor care-ar mai vrea să facă precum ei, dar „… ape vor seca în albii (…), şi câte-o stea va vesteji pe cer…” până cînd ne-om trezi din lunga, devastatoarea letargie, şi ne vom scutura de paraziţii ăştia cum s-a scuturat bivolul alexandrescian de căţelul care-i sărise-n cîrcă de parc-ar fi fost coţofană cît de cît folositoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.