Cionca vorbește despre găurile negre din „sistemul muribund de sănătate“, despre spitalele vechi, găunoase, colcăind de microbi și de gongi

0
557

Se investesc sume uriașe în spitalele din România, dar numărul de morți provocat de infrastructura din unități este parcă în continuă creștere. Nu ne omoară boala, precum ne vin de hac condițiile din spital. Infecțiile nozocomiale sunt la ordinea zilei, iar acum, mai nou, incendiile. Există două explicații: fie banii nu ajung acolo unde trebuie, iar realitatea este alta decât cea de pe hârtie, fie investițiile nu sunt făcute cu cap, ci haotic, fără finalitate.

În ultimii zece ani, mai mult de zece astfel de incidente au afectat sistemul medical din România. Printre ele, incendiul de la Maternitatea Giulești, unde au murit cinci nou-născuți, dar și incendiul de la ATI Piatra Neamț, unde zece pacienți au murit, iar medicul de gardă, care a încercat să salveze pacienții, a suferit arsuri de gradul 2 şi 3 pe 80% din corp. Anul acesta, la Spitalul Matei Balș din București, 24 de persoane acăzut victime unui alt incendiu.

Cel mai recent, astăzi, un devastator incendiu a provocat alte decese la un spital din Constanța. Informația inițială vorbea despre nouă victime, însă procurorul de caz a venit, ulterior, cu precizarea că numărul celor care și-au pierdut viața este de șapte – cinci chiar în incendiu și alte două după ce au fost transferate la alte spitale. Pe de altă parte, secretarul de stat Raed Arafat, citând pompierii care au intervenit să stingă focul, susține în continuare că bilanțul ar fi de nouă morți.

Conform ministrului interimar al Sănătății Cseke Atilla, 113 pacienti erau internați în spital, zece la ATI.

Catastrofa de la spitalul din Constanța era predictibilă. Se poate întâmpla oricând, la orice spital din România. Am spus asta și anul trecut, atunci când zeci de pacienți mureau în alte incedii în spitale din țară.

Sistemul de sănătate publică este grav bolnav, este muribund. În anul 2010 au fost puse în brațele autorităților publice spitalele distruse, pline de datorii, neconforme cu propriile reglementări ale statului care s-a scăpat de ele. De atunci, consiliile județene sau, după caz, primăriile, investesc sume enorme în aparatură, în echipamente, în materiale de protecție, în clădiri. Și e ca și cum torni banii într-o gaură neagră, nevoile nu sunt niciodată satisfăcute pe deplin…, susține Iustin Cionca, președintele Consiliului Județean Arad, într-o postare pe Facebook.

Spitale vechi, găunoase, colcăind de microbi și de gongi

Am depus proiecte începând cu anul 2016, când am venit la Consiliul Județean, și de atunci lucrăm când pe documentații, când la realizarea efectivă a construcțiilor, într-un cadru legislativ prin care statul încurcă și nu ne ajută deloc. Avem întârzieri de sute de zile la implementare, fiindcă în câte un minister, un funcționar decide să pună dosarul proiectului în sertar și îl uită acolo, sau fiindcă ni se impun condiții absurde… Și ce facem până când dăm în folosință spitalele noi? Le folosim pe cele vechi, găunoase, colcăind de microbi și de gongi. Le mai punem un geam, le mai zugrăvim și cam atât, pentru că majoritatea sunt revendicate și legea nu ne permite să investim în ele. Cumpărăm aparatură modernă, dar fiecare aparat în plus pus în funcțiune poate reprezenta un pericol suplimentar. În secțiile ATI rețelele electrice cedează, pentru că au fost proiectate pentru 20 de paturi, nu pentru 50; prizele cedează fiindcă nu suportă sarcinile mari create de monitoare, ventilatoare, aparate EKG, ecografe, computere tomograf, instalații de aer condiționat care toate funcționează simultan. Și se produc tragedii… Iar statul, care a luat mâna de pe sistemul de sănătate publică, arată cu degetul spre alți vinovați, nu înspre el…, mai spune Cionca.

Peste un milion de euro, acreditarea ISU a unui spital

Acreditarea ISU a unui spital costă de la 1 milion de euro în sus. Dacă ai 1 milion de euro, te gândești dacă plătești acreditarea sau cumperi un RMN, să salvezi mii, zeci de mii de vieți, prin diagnosticul de precizie. Sau poate cumperi două computere tomograf. Dar sunt spitale publice din România care nu au de niciunele și pentru care 1 milion de euro reprezintă o fantezie. Și atunci, ce facem, cum ne păzim de tragediile de genul celei de la Constanța? Dacă nu ai bani pentru autorizarea împotriva incendiilor, ce faci, închizi spitalul? Cine își asumă o astfel de decizie?! Ce faci până când îți construiești spitale noi și regulamentare, trimiți toți pacienții la privați sau pui lacătul pe ușă și le scrii să revină peste trei ani?

De aceea, eu cred că la tragediile cum este cea de la Constanța vinovații nu sunt la nivel local. Sau nu doar la nivel local. Vinovați sunt toți cei care nu au tratat problema spitalelor ca pe o chestiune de interes statal și s-au descotorisit de ea șmecherește. Vinovăția este mult mai complexă și ține și de algoritmul de distribuire a banilor de investiții dinspre București spre județe, de nerespectarea descentralizării, de sufocarea administrațiilor locale cu obligații pentru care statul nu atribuie și finanțările necesare.

Astăzi vorbim despre oamenii care au murit la Constanța, Dumnezeu să îi ierte. Moartea lor ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toată societatea, nu o știre senzațională la televizor. Dar mă tem că nu va schimba nimic, așa cum nici celelalte tragedii similare nu au făcut-o, mai spune Cionca.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.