Clişee lingvistice cu profesorul Sălcuţă: despre Mască

Carl Gustav Jung, psiholog, defineşte masca-persona, ca un corespondent al unui personaj pe care un priceput actor îl joacă, cu mască… fără… mască şi îl creio­nează într-un rol,  identificându-se cu el.
Masca ste o interfaţă a unui om şi poate avea mai multe feţe, odată, spre accederea înspre un anume ideal, apoi îi poate deduce omului imaginea din mediul ce-l înconjoară, sau îi poate reprezenta Eu-l  personal, cufundat într-o stare fizic-psihică, dedublată ori nu de însăşi personalitatea, identificându-se cu el. Ca aspect al unei identităţi umane, Masca va demasca, mai devreme ori mai târziu fiinţa umană, pentru a putea comunica, el, omul, cu cei din jur, odată prin masca personal-proprie cât şi prin cea socială.
Recent apărută din tipar, cartea semnată de Gheorghe Hodrea cu titlul Profesorul Sălcuţă – Clipe de viaţă, Editura Gutenberg Univers, 2016, conţine peste o sută cincizeci de pagini, coperta fiind semnată de Ştefan Popa-Popa Popas, desene: Gheorghe Hodrea, tehnoredactare: Viorel Simulov, consultant: pr. Ioan Pagubă, iar cuprinsul este alcătuit din 55 de povestiri, schiţate după subiectul în sine sau discursul epic specific autorului.
În cele ce urmează, vom încerca să dedublăm măştile, pe o desfăşurare mai amplă, astfel încât să vă oferim, în tandem, cu autorul Clişee lingvistice şi nu numai, desprinse din ţesătura cărţii.
Clipe de viaţă – Clişee lingvistice-1
Dintru început, o splendidă copertă, ne invită să îi decriptăm statutul, desigur înţelegem cu drag mesajul, dar acesta, poate fi un melanj de concret-abstract, descifrat de fiecare cititor, după bunul său plac.
Şi, ca să fim în ton cu… statul în cap, vom încerca să descoperim clişee, într- altă ordine. Altfel, de la cap la coadă, căci, nu-i aşa?! dorul doare şi atunci, la mare depărtare, şi cum viaţa omului e în fel şi chip, şi dorul e la fel… dor de copilărie, de anii tinereţii, de adevăr, de libertate… dor de ducă… pag. 147. Undeva în Europa 3 aprilie an 201… cu dorul nostru cei care ne conduc se pot juca, cu dorul celor plecaţi din ţară nu se pot juca, pentru că dorul lor doare! Şi doare rău! pag. 149.
Iată o pledoarie pentru netradusul nostru dor, dar… faza cu cei zece saci cu pătrunjel urcaţi la vecinul… nu se prea înţelege… că poate, na, o nuntă de ţîşpe persoane… pag. 144.
Vecinul Mirciulică, protagonist, vestimentat pălărie de pai model X, ochelari de soare marca Y, aveac o soţie Lolo! Faianţaţi şi zugrăviţi  deci, ca fost elev  al profesorului, Mirciulică se expri­mă a la Domnu Goe – Gata! S-au dus anii… când mă şcoleai-pag. 145.
Iată cum, autorul, pe un ton calm, deloc acid, recurge la o schimbare de macaz… acum îi dă cu Studiu de caz, inteligent, cu un umor şor ironic, inteligent- flamboiant, dar nedureros.
Vine Tovarăşa Extensibila… masa de care ne amintim, personaj necuvântător dar şi spray 8X4, pentru care şi noi, cândva, dădeam o părădaică la cântar – pag.7-8.
Când o vezi, aşa, mică şi nevinovată, aproape ascunsă între recameu şi perete, nici nu o bagi în samă – pag. 8.
Prin plasele de un leu… scrisul negrotesc ci donquijotesc ne plimbă pe Corso-pag. 11 prin găurile uşilor închise… să ajungem la Ochi.
Vedere…
Ochelari – pag. 12, că, deh! De înţelept, prost nu-s! De-abia aştept să văd lumea şi oamenii cu ochi noi,! – pag. 14.
De observat, alt necuvântător, ochelarii, pretext iar ochelarii de aproape în text – pag. 15 numai buni de citit Ştiinţă şi Tehnică! cu ochii stăruind pe Alba-Lux 7!!!
Până aici, furcă, fus, covăcia, mărăcini, transmitea ordine… nu altă! strică la stomac – pag.142, mâncate-ar hingherii, încălţări. Intreprinderea de Transport, Alo 112! ne duc cu gândul la Groapa eugenbarbiană, dar nu de mahala şi de nevoia de aer curat-pag. 139, când copiii vecinilor nici nu mai salută! pe ghidonul unei… tentative de bicicletă răzbate tonul autorului,
– Care cu puterea sa! –  pag. 141! Frate! Nu ai pâine în pungăăăăă!
– Hai, bătrâne! Ce te mişti ca melcul?, sunt câteva din mandalele de cuvinte pe care încercăm să le mai pronunţăm cu altă mască… data viitoare, ca în Hanu Ancuţei, lector inocent-omiprezent – omniscient, narator-po­vestitor-privitor-muritor-trecător, cu aceste schiţe- schiţate, fără emfază, de Masca autorului.
Va urma
Florica Ranta  Cândea