Comuna Şimand: cadru natural, vegetaţie şi faună

0
674

OLYMPUS DIGITAL CAMERADeoarece agricultura reprezintă preocuparea de bază a cetăţenilor din comuna Şimand, redăm în cele ce urmează câteva aspecte legate de principalele caracteristici ale terenu­rilor agricole de aici. Comuna Șimand, una din frumoasele comune de câmpie, este situată în nordul Câmpiei Aradului, parte componentă a Câmpiei de Vest, cunoscută și sub denumirea de Câmpia Banato – Crișană. Localizată în partea vestică a județului Arad, teritoriul administrativ al comunei Șimand se desfă-șoară între următoarele puncte: nord – 46o27’, vest – 21o21’, sud – 46o17’ și este 21o29’, pentru ca centrul localității Șimand să fie situat pe coordonata 46o25’ latitudine nord cu 21o27’ longitudine est. Extinzându-se între aceste coordonate teritoriul administrativ al comunei Șimand ocupă o suprafață de 100,49 km2. Nefiind un teritoriu situat pe frontieră, comuna Șimand se învecinează cu următoarele teritorii administrative ale unor comune sau orașe: Socodor în nord – vest; Chișineu- Criș în nord și nord – est; Sântana în est; Zimandu Nou în sud și Curtici în vest. Cu toate că relieful comunei Șimand este rezultatul acțiunii morfogenetice a apelor, prin colmatarea vechiului lac panonic, în prezent hidrografia comunei este mai puțin evidentă, cel puțin prin apele de suprafață. In schimb, apele subterane joacă un rol important în întreaga regiune limitrofă. Stratigrafia depozitelor sedimentare terțiare, prin alternanța stratelor permeabile cu cele impermeabile, a favorizat prezența mai multor strate acvifere, sub forma apelor freatice sau de adâncime. Primul strat acvifer se situează undeva între 1 și 3 m adâncime, urmat apoi de un strat situat la o adâncime de circa 10 – 15 m. Aceste straturi sunt ușor de valo­rificat, utilizate mai ales în scop agricol, dar potabilitatea acestora lasă de dorit, ele fiind afectate de prezența areolară a nitriților și nitraților. De ase­menea, aceste straturi sunt respon­sabile, în urma precipitaților mai abundente, de băltiri și înmlăștiniri, feno­mene întâlnite în sectoarele de câmpie joasă,              respectiv în perimetrul belciugelor. In schimb, datorită gradului ridicat de potabilitate și a debitului constant, apele de adâncime au fost captate prin intermediul unor foraje adânci, care depășesc 100 m. Astfel, pe marginea estică a drumului Arad – Oradea, observăm peste 30 de foraje, care constituie principalul front de captare al apelor subterane care alimentează orașul Arad, și câteva loca­lități învecinate, cu apă potabilă. Adân­cimea de exploatare variază între 85 – 115 m, și provin din conul sedimentar al Mureșului, acesta fiind și principala sursă de alimentare, secondată de infiltrațiile ce apar la marginea vestică a Munților Zarand.Apele de suprafață sunt re­prezentate prin mai multe canale, care au fost construite în scopul desecării și asanării regiunilor inundabile din pe­rimetrul câmpiilor joase. In același timp, aceste canale, construite începând cu prima jumătate a secolului al XIX – lea, permit și transferul de ape din bazinul hidrografic al Mureșului în cel al Crișului Alb, fie pentru diminuarea excedentului de ape, fie pentru asigurarea apei necesare iriga­ții­lor. Din rândul principalelor canale amintim: Militar, Ier, Budier și Morilor (ultimul fiind situat în apro­piere de limita nordică a comunei, dar este amintit datorită importanței sale multiple). Singurul curs natural de supra­față, dar cu caracter temporar, este dat de pârâul Săliștioara, care descrie meandre largi și pătrunde chiar în centrul localității Șimand (de la sud spre nord), cele două părți ale comunei (Șimandul de Sus și Șimandul de Jos). Factorii orografici și cei climatici își pun amprenta asupra covorului vegetal al comunei Șimand, componentă naturală puternic modificată prin intervenția omului, datorită extinderii suprafețelor agricole pentru a acoperii necesarul de hrană. Astfel, prin defrișări și desțeleniri, începute încă din zorii secolului al XIX – lea, vegetația spontană și-a redus mult suprafața, cu efecte negative extinse și asupra faunei prin degradarea sau restrângerea habitatelor naturale. Ve­getația caracteristică este cea de silvostepă, unde speciile ierboase sunt dominante, reprezentate prin: festuca, spinul vântului, coada șoricelului, colilia, scaiul vânăt etc. Diferite specii de arbuști, reprezentate mai ales prin porumbar și măceș, se dezvoltă cu precădere în lungul canalelor ce fragmentează câmpia, etalând un aspect de galerie, însoțite și de diferite specii higrofile, precum salcia. Din vechea suprafață forestieră prea puțin a mai rămas, existînd un trup de pădure la nord de drumul ce leagă localitățile Curtici de Sântana. Speciile consti­tuente sunt quercineele, alături de care mai apar plopul, ulmul, teiul etc. Fauna este reprezentată cu precădere de rozătoare (iepure, po­pândăul, șoarecele de câmp etc), iar păsările de fazan, potârnichea, prepelița, mierla, cucul, uliul etc. Sporadic, putem observa exemplare de cervide, respectiv vulpea. Datorită extinderii terenurilor agricole suprafața habitatelor naturale au fost mult restrânse, astfel că vegetația galerie din lungul canalelor constituie coridoare pentru deplasarea faunei, sau areale de protecție în fața prădătorilor naturali sau a omului. Solurile comunei Șimand sunt de calitate ridicată, fertile, apte pentru culturile agricole și suport pentru vegetația spontană. În cea mai mare parte aparțin clasei molisolurilor (cu tipurile cernoziom, cernoziom levigat etc), întâlnind sporadic lăcoviște și sărături.
Doru Sinaci
Dorel Gureanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.