UTA a obținut doar un rezultat de egalitate în „Ștefan cel Mare“ și, după patru meciuri consecutive fără victorie, a căzut pe locul 8 al clasamentului, asta după ce, înaintea partidei cu Rapid se afla în duel direct cu giuleștenii pentru poziția a doua a clasamentului. În acest context pauza competițională prilejuită de meciurile echipelor naționale vine foarte bine pentru Laszlo Balint și elevii săi deoarece au timp să remedieze problemele din jocul echipei, probleme reliefate foarte puternic de meciul de sâmbătă.

În primul rând trebuie să fim cinstiți cu noi înșine și să recunoaștem că UTA a avut o doză importantă de noroc în obținerea acestui rezultat de egalitate. În primul rând a fost șansa de a da peste o echipă fragilă din punct de vedere mental, pentru că altfel, o echipă sigură pe ea nu ar fi ratat victoria având 2-0 pe tabelă și om în plus pe teren. În al doilea rând, marile ocazii au aparținut gazdelor. Dinamo putea avea fără probleme 3-0 încă înainte de controversata eliminare a lui Batha și de asemenea în a doua parte a meciului putea face 3-1 în două rânduri, rezultat care cu siguranță ar fi dinamitat orice șanse de egalare mai avea echipa noastră.

Și totuși UTA pornea ca favorită în acest meci prin prisma valorii individuale a lotului, ceea ce ne duce spre concluzia că acea sarabandă de ocazii uriașe la poarta lui Iacob a fost provocată mai degrabă de o problemă în curtea noastră. Și într-adevăr UTA a făcut sâmbătă unul dintre cele mai proaste meciuri din punct de vedere defensiv de când este Laszlo Balint la echipă. Deși brașoveanul este cunoscut ca un antrenor care ține mult la echilibru și organizare, cele două aspecte nu s-au văzut deloc în jocul Bătrânei Doamne. Marcajul și poziționarea fundașilor noștri a fost de multe ori deficitară iar din punct de vedere tactic UTA a jucat extrem de riscant, de foarte multe ori având ambii fundași laterali urcați foarte mult în atac, ceea ce a permis adversarilor să exploateze nestingheriți zonele laterale ale terenului.

Un alt aspect deranjant a fost atitudinea echipei pe tranziția negativă. Chiar dacă în repriza secundă se poate invoca și oboseala acumulată din cauza inferiorității numerice, este de neacceptat numărul de faze în care dinamoviștii scăpau în superioritate numerică iar replierea jucătorilor noștri era tardivă sau chiar inexistentă.

Chiar dacă marile minusuri ale UTA-ei în acest meci au fost în apărare, ele nu pot acoperi „păcatele“ de care se face vinovat compartimentul creativ și ofensiv. Echipa noastră a oferit din nou un meci steril, cu multe pase în lateral și cu acțiuni în flanc de unde centrările au fost pradă ușoară pentru defensiva dinamovistă. Au lipsit combinațiile în viteză sau aparițiile surprinzătoare ale jucătorilor în alte zone decât cele fixate prin așezarea în teren. Observăm în continuare lipsă de asumare a riscului în ultima treime, zonă în care ar trebui să vedem și driblinguri sau șuturi la poartă însă de cele mai multe ori jucătorii noștri au preferat varianta simplă și sigură de continuare a fazei, ușurând astfel sarcina defensivei dinamoviste.

Evident nu putem trece și peste prestațiile individuale ale jucătorilor noștri. În afara lui David Miculescu nu prea putem remarca pe nimeni, restul coechipierilor oscilând între mediocru și slab. Fundașii laterali, Baravykas și Shlyakov au fost constant depășiți pe zonele laterale cu amendamentul că rusul, după o oră de joc foarte slabă, în care i-a și făcut cadou un penalty lui Steliano Filip, s-a metamorfozat în finalul meciului salvând o minge de pe linia porții iar apoi contribuind decisiv la golul egalizator. De asemenea o surpriză neplăcută a fost evoluția ștearsă, „moale“ a lui Isac, asta mai ales în contextul jocului bun făcut în etapa precedentă în fața campioanei. Veteranii Antal și Hora au bifat la rândul lor o zi în care nu le-a ieșit nimic. Primul n-a reușit niciun moment conexiunea cu colegii săi iar celălalt a arătat din nou că are mari probleme în a „fugi“ de marcajul adversarilor.

La capitolul plusuri, așa cum spuneam, tânărul David Miculescu a luat întreg potul și trebuie remarcat că dincolo de cele două goluri înscrise a ieșit în evidență și consistența jocului său, în special din punct de vedere tactic. În momentul de față Miculescu este singurul mijlocaș ofensiv al UTA-ei care constant, meci de meci, are prezență amenințătoare în careul advers. Ori în sistemul cu un singur atacant în care joacă UTA, este vital ca mijlocașii ofensivi să suplinească această inferioritate numerică în careu față de adversar, pe care o generează amintitul sistem. Altfel combinațiile din ultimii 20 de metri nu pot avea finalitate pe tabela de marcaj. Faptul că Miculescu este golgeterul echipei în acest moment, cu 4 goluri, arată că a înțeles ce trebuie să facă și, bineînțeles are și calitățile necesare pentru a transforma în gol o parte din oportunitățile create.

Sigur că nu putem trece cu vederea, la capitolul plusuri, amănuntele la care UTA este deja specialistă și pe care le-a subliniat din nou în meciul cu Dinamo: tăria mentală de a lupta până la capăt indiferent de scor, presiunea creată pe careul advers și sângele rece la finalizare în finalurile de meci, inspirația antrenorului la schimbări sau echilibrul valoric din lot care face ca UTA să aibă mai mereu o carte câștigătoare pe banca de rezerve. Sunt însă aspecte care ar trebui să fie „bonusuri“ și nu punctul de sprijin al echipei. Bazându-se doar pe ele UTA-ei îi va fi greu să acceadă la final între primele 6 echipe ale campionatului. Pentru a-și îndeplini acest obiectiv Bătrâna Doamnă are nevoie de un joc mai consistent și mai constant. A demonstrat în unele dintre partidele precedente că poate arăta o calitate ridicată a jocului însă e nevoie ca această calitate să se vadă meci de meci și pe întreaga durată a partidei. Probabil aceasta va fi tema de lucru pentru jucători și staff-ul tehnic în următoarele aproape două săptămâni.

 

 

Recomandările redacției