de Victor Sava
Încă de pe băncile liceului ştiam că voi ajunge să studiez urmele arheologice lăsate de oamenii preistoriei. În acest sens am urmărit să acumulez experienţă profesională participând pe cât mai multe şantiere arheologice ce vizau această perioadă şi citeam lucrări ce făceau referire la acest subiect. Până la terminarea fa­cultăţii am ajuns să stăpânesc diverse tehnici de săpătură, totodată m-am fami­liarizat cu limbajul tehnic şi am citit o bună parte din articolele şi cărţile ştiinţifice pe care le consideram în consonanţă cu interesele mele ştiinţifice.
Deşi profesorii mei de la Cluj erau mai toţi specializaţi pe antichitatea clasică nu am fost atras de acest subiect. Sincer, învăţam cursurile şi citeam bibliografia obligatorie fără mare tragere de inimă, deoarece mă preocupa preistoria. Astfel nu am dat o prea mare importanţă textelor scrise de către autorii greci şi romani. Dacă bine îmi aduc aminte, cred că în timpul masteratului am şi urmat un curs ce avea ca temă izvoarele antice. Fireşte că nu am fost foarte atras de subiect.
Odată ajuns arheolog cu acte-n regulă, liber să cercetez preistoria patriei, m-am apucat fără un motiv bine întemeiat să citesc autori antici. Ciudată treabă, în loc să mă apuc vertiginos de studierea artefactelor preistorice, am decis să citesc izvoare antice. Aşa că am început cu Epopeea lui Ghilgameş şi am continuat cu Iliada şi Odiseea lui Homer. Am constatat că autorii antici chiar sunt interesanţi. În consecinţă aproape un an m-am dedicat acestui demers.
Printre autorii mei favoriţi se numără Lucian din Samosata la ale cărui satire am râs pe săturate. Dacă tot sunt la acest subiect nu pot să nu amintesc savuroasele piese de teatru scrise de Plaut, ori romanul Măgarul de Aur redactat prin secolul II d.Chr. de către Apuleius. Tot în acest capitol trebuie adăugat şi Satyriconul lui Petronius, chiar dacă nu e păstrat în întregime, lecturarea acestuia vă va binedispune în orice situaţie. Dacă nu aveţi chef să citiţi această din urmă operă, deşi o recomand cu deosebită plăcere, puteţi oricând să vizionaţi magistrala ecranizare a lui Felinni.
După un timp am revenit la studierea preistoriei. Însă ceea ce am înţeles în urma lecturării unui număr consistent de autori antici e că oamenii acelor vremuri nu diferă cu nimic faţă de noi. Ei bine, ar putea zice orice, acesta este un fapt cât se poate de firesc. Da, este la mintea cocoşului, dar eu nu mă gândisem până atunci la acest aspect.
Mi se pare fascinant faptul că de pe vremea când omenirea a inventat scrierea avem certitudinea că am rămas aceiaşi. Au trecut atâtea peste biata omenire şi noi am rămas neschimbaţi. De asemenea sunt convins că vom rămâne la fel şi pe viitor. Ceea ce se schimbă însă sunt doar meca­nismele sociale, noi rămânem neclintiţi. Suntem mânaţi de aceleaşi dorinţe, urâm cu aceeaşi intensitate, am rămas la fel de violenţi, dar pe de altă parte am fost şi suntem cea mai creativă şi perseverentă specie de pe Terra.

Recomandările redacției