Statul ucrainean, atât de sprijinit de mediile occidentale, a decis să-i trimită pe românii care locuiesc în Bucovina de Nord, să lupte împotriva separatiştilor pro-ruşi din Est. În condiţii normale, această hotărâre nu ar avea nimic ciudat, pentru că este dincolo de orice îndoială că orice ţară are dreptul de a-şi chema cetăţenii sub arme, atunci când este atacată. Problema este însă că bucovinenii au fost chemaţi la oaste să lupte într-un război care nu este al lor, pentru păstrarea integrităţii unui stat care le ocupă teritoriile, pierdute de România în urma Pactului Ribbentrop-Molotov.

Dacă România nu a reacţionat în cel mai potrivit mod posibil de la începerea conflictului ruso-ucrainean până acum, probabil şi din cauza constrângerilor la care este supusă, fiind membră NATO şi UE, românii din Bucovina de Nord au dat dovadă, la sfârşitul săptămânii trecute, că nu şi-au pierdut încă conştiinţa de neam.

Rada Supremă a Ucrainei a aprobat mobilizarea parţială a armatei, ca urmare a actelor de terorism, spun oficialii ucraineni, săvârşite de separatiştii din Est, fideli Moscovei. Ca urmare a faptului că în Ţinutul Herţa au fost trimise 280 de ordine de mobilizare în armata ucraineană pentru tinerii din zonă, sute de români au blocat Autostrada Cernăuţi-Kiev. Mai mult, într-o localitate, oamenii au dat foc ordinelor de mobilizare în mijlocul drumului. Sătenii se întreabă de ce au fost chemaţi sub arme copiii românilor, când tinerii din Estul Ucrainei, cei care ar trebui de fapt să lupte cu separatiştii, s-au refugiat în ţinutul lor, pentru a scăpa de război. Deşi susţin că ei doresc doar să trăiască în pace cu toată lumea şi nu vor ca tinerii să fie ucişi, sunt sigur că în spatele deciziei de a refuza încorporarea se află şi faptul că românii de acolo au înţeles că nu au niciun interes să lupte pentru a menţine un regim de ocupaţie. Probabil îşi amintesc şi acum de crimele comise de bolşevici, după ce respectivele teritorii au fost introduse cu japca în URSS. Din păcate însă, românii nu au făcut prea multe pentru a veni în sprijinul fraţilor abandonaţi la un moment dat în braţele lui Stalin, ceea ce i-a făcut pe bucovineni să spună cu tristeţe în glas: „Noi suntem aici minoritari, nici români, nici moldoveni, nici ruşi, nici ucraineni.” Cu toate acestea, în ciuda măsurilor abuzive luate atât de autorităţile sovietice, cât şi de autorităţile ucraineane, care au făcut şi fac tot ceea ce este posibil pentru a-i asimila, bucovinenii şi-au păstrat limba şi tradiţiile, în aşteptarea unor vremuri mai bune şi a unor oameni de stat români care să conştientizeze şi ei că aceste teritorii pierdute în urma unei înţelegeri făcute între două regimuri criminale trebuie recuperate sub o formă sau alta.  La fel cum trebuie recuperată Basarabia (actuala Republică Moldova) şi Sudul Basarabiei, teritoriu aflat de asemenea, în componenţa Ucrainei. Dacă Basarabia a fost până acum „sora preferată” a României, fiind sprijinită din toate puterile de preşedintele Băsescu să se apropie de structurile occidentale, mai mult acelaşi preşedinte a vorbit despre faptul că următorul proiect de ţară ar trebui să fie unirea cu Basarabia, nu cred că ar trebui să uităm nici de celelalte zone aflate în componenţa României Mari ocupate de sovietici.

Recomandările redacției