DSCN9924

          Povestea uneia dintre cele mai performante întreprinderi arădene se apropie de sfârşit. Este ultima parte a interviului în foileton cu dr. ing. Tudor Caracioni, cel care a demarat această întreprindere de succes de la „firul ierbii”. Am dorit să prezentăm cititorilor noştri adevărata poveste a Contor Zenner-ului arădean, firmă care s-a ridicat dintr-un garaj la un nivel perfect compatibil cu marii producători de contoare de apă din ţările vest-europene, în vreme ce întreprinderi noi-nouţe, precum Sanevitul, îşi închideau porţile din lipsă de comenzi. Demersul nostru ziaristic este util nu doar pentru cei care vor scrie istoria economică a Aradului – demers deja început de către conf. univ. dr. Adrian Niţu – ci mai ales pentru tânăra generaţie, care, citind „povestea” Contor Zenner-ului şi a dr. ing. Tudor Caracioni, se poate convinge de faptul că există valori manageriale în  Arad, există modele de urmat şi există şanse de reuşită şi în ţara natală, nu doar în Occident.

-Domnule Tudor Caracioni, am lăsat discuţia noastră de ieri în momentul în care firma Zenner din Germania se afla sub supraveghere bancară şi întâmpina greutăţi din cauza tendinţei sale de a se extinde pe toate continentele…

-După cum vă povesteam, managerii de top din partea celor mai importanţi producători de contoare de apă din lume au ajuns la concluzia că soluţia cea mai bună ar fi ruperea firmei-mamă din Germania în două. Partea cea mai tentantă pentru posibilii investitori era alcătuită din „Zenner-urile” din Germania, România şi China, astfel că s-a propus vânzarea acestora pentru a se face rost de lichidităţi. Contor Zenner România, împreună cu Regia Oraşului Saarbrucken – reprezentată de prof. dr. Franz Heinrich, preşedintele consiliului de administraţie şi un distins om, cu prietenia căruia mă mândresc –  am refuzat solicitarea domnului Zenner de a ne cesiona părţile sociale polului de bănci creditoare, astfel că s-a ajuns la „negocieri” de ordin juridic. Prin urmare, împreună cu excepţionalul avocat arădean Remus Biliboacă am luat calea Germaniei şi acolo, în „bârlogul lupului”, cum se apune, ne-am bătut pentru a susţine interesele noastre, ale arădenilor. În urma preluării firmei Zenner, firma MINOL a avut surprinza să constate că din pachet lipsea tocmai „perla coroanei”, respectiv firma din Arad, ale cărei acţiuni le preluasem eu. Mai mult, tot în acest moment s-a angajat la noi, la noua noastră societate („Contor Zenner GmbH”) întreaga echipă a compartimentului Comercial de la firma din Germania, fără excepţie. Fireşte, acest lucru reprezenta o altă lovitură pentru firma MINOL, despre patronul căreia, dl. Lechmann, se vorbeşte în lumea germană – inclusiv printre salariaţi – că este nu doar zgârcit, ci şi extrem de ranchiunos.

-Ce s-a întâmplat, domnule Caracioni, cu celelalte firme Zenner din Europa, respectiv cele din Ungaria, Slovacia, Polonia, Italia etc. ?

-Toate aceste filiale cu centre de producţie au fost închise, iar mijloacele fixe au fost transferate în China. Aşa au dispărut sute de locuri de muncă din aceste ţări, iar frumosul complex de producţie din Saarbrucken stă şi astăzi gol. Se pare că, pentru domnul Lehmann şi pentru MINOL singura destinaţie este… China.

-Domnule Caracioni, vă propun să discutăm despre efectele pe care le-a avut asupra firmei arădene criza economică mondială, mai ales după anul 2010…

-Vedeţi, domnule Sinaci, în ceea ce mă priveşte sunt un optimist incurabil. Probabil că nu reuşeam să fac altfel ceea ce am făcut pe parcursul a 18 ani, pornind de la zero. Probabil că am greşit având încredere exagerată în bănci, sau încredere nemăsurată în oameni, dar cu siguranţă mă simt vinovat de faptul că mi-am pus mereu familia pe planul al doilea. Pe de altă parte, nimeni în lumea largă n-a putut evita anticipa marea criză economică mondială începută la finele anului 2008, iar analiştii economici se străduiesc şi astăzi să-i precizeze cauzele. În ceea ce mă priveşte, ca să răspund întrebării dumneavoastră, îmi asum tot managementul firmei până în luna martie a anului 2011. Atunci, am crezut că societăţile de insolvenţă, împreună cu băncile, pot readuce la viaţă şi la profit Contor Group-ul. Din păcate, a trebuit să constat, cu maximă amărăciune, că la noi firmele de insolvenţă nu doar că trăiesc în concubinaj cu băncile, dar îşi pun deseori chiar şi pirostriile pe cap şi se căsătoresc. Un astfel de personaj – care nici nu merită să-i dau numele – atunci când l-am întrebat despre viitorul meu în firmă, m-a întrebat cu impertinenţă: „Dar dumneata, ce ştii să faci, domnule Caracioni?”…

-Nemaipomenit! Adică tocmai dumneavoastră, care aţi făcut firma din nimic, sunteţi chestionat despre ce ştiţi să faceţi în domeniul contoarelor de apă?

-Exact! Dar, ca să reiau firul evenimentelor despre care mă provocaţi să vă răspund, imediat după declanşarea crizei economice din 2008, brusc şi fără nicio înţelegere prealabilă, băncile ne-au redus linia de credit pe considerentul că garanţiile ipotecare s-ar fi diminuat cu 30%. Pe cale de consecinţă, am fost obligaţi să obţinem garanţii suplimentare. Am avut noroc şi ne-am bucurat de un sprijin extraordinar din partea EXIM BANK, care ne-a furnizat o scrisoare de garanţie bancară de 1 milion de Euro, pe termen de un an, scrisoare de garanţie pe care ING-ul a acceptat-o ca pe un CEC în alb, deşi aceasta era accesibilă doar prin producţia de export a Contor Group-ului. Am mai avut încă două intenţii de finanţare din Germania, dar pe care risc-managerul ING-ului de la Amsterdam, Ge Brouwer, le-a refuzat ca fiind prea riscante. Legat de Ge Brouwer – pentru mine un  personaj absolut antologic – am discutat cu domnia sa în Germania, unde, după cinci ore de discuţii în contradictoriu şi, din păcate, prea arareori principiale, l-am somat să-mi răspundă care sunt consecinţele „ducerii cu zăhărelul” şi nefinanţării Contor Group-ului, în condiţiile în care am de pierdut nu doar eu şi sutele de angajaţi ai firmei, ci şi banca în sine, adică ING-ul…

-Care a fost răspunsul risc-managerului ING?

-S-a ridicat în picioare şi mi-a arătat buzunarele hainei sale, spunându-mi: „Don’t forget that ING have big pockets” – adică, pe româneşte, „Nu uita că ING-ul are buzunare mari”. Înţelegând că, în opinia sa, ING-ului nu-i pasă de pierderea a câtorva milioane de Euro, l-am întrebat ce se va întâmpla cu sutele de oameni care-şi vor pierde locurile de muncă. Nu mi-a răspuns nimic, dar a rânjit, ţinându-şi mâinile în buzunare. Fireşte, acest lucru nu l-a împiedicat să mă sune la telefon, cu o zi înainte de Adunarea Acţionarilor, în legătură cu alegerea unui administrator special din partea băncii în persoana unui omolog de-al dânsului de la ING Bucureşti, eliberat din funcţie din cauza unor reclamaţii la adresa acestuia. Menţionez faptul că eu deţineam 64% din acţiuni şi aveam „asul în mânecă” în ceea ce priveşte această decizie.

-Şi cum aţi procedat în această situaţie?

-Am aceeptat, din păcate şi spre marele meu regret ulterior, dar numai după ce am obţinut promisiunea, verbală, ce-i drept, că va finanţa Contor Group. Mai departe, comportamentul acestui ex-bancher de la ING Bucureşti în funcţia de manager – director general la Contor Group a fost unul de-a dreptul lamentabil. Vizita fabrica doar trimestrial, nu a sprijinit finanţarea, nu a luat decizii corecte şi a permis separarea personalului pe grupuri de interese, încurajând bârfa şi „mâncătoria”. La toate acestea se mai adaugă şi preferinţele pentru „locurile de destindere”, chemând deseori şoferul ca să-i deschidă uşa casei. Ba, odată chiar a şi spart-o… Cu toate acestea, a încasat peste 200.000 de Euro în anul în care a fost manager la Contor Group Arad, bani proveniţi, fireşte, de pe spinarea noastră, a arădenilor. A plecat, în final, într-o nemulţumire generală, dar fără nici cea mai mică urmă de redresare a companiei. Din nefericire, de această situaţie a profitat toată echipa de directori rămaşi în funcţie, care au avut absolut mână liberă să ia decizii după bunul lor plac.

-Şi care au fost rezultatele acestor decizii?

-Scăderea vânzărilor şi a cifrei de afaceri cu peste 50%, reducerea capacităţilor de producţie prin vânzări de utilaje şi mijloace fixe, împărţirea personalului pe grupuri de interese şi instaurarea în societate a unei atmosfere de teroare, promovarea nonvalorilor, după criteriul „ataşamentului faţă de clan”, nu după criteriul competenţei etc. Însă, cea mai mare lovitură a venit în urma alungării potenţialilor investitori de către cei doi „administratori”, respectiv cel judiciar şi cel special, despre ultimul vorbindu-vă mai sus. Nu mai vorbesc despre predarea unor informaţii strategice extrem de sensibile către unii investitori „privilegiaţi” – gen MINOL şi POWOGAZ – care în realitate reprezintă concurenţa cea mai acerbă a Contor Group-ului. În acelaşi timp, unor investitori financiari interesaţi de achiziţia firmei li s-a refuzat sistematic transmiterea unor informaţii normale şi fireşti pentru elaborarea ofertei de preluare.

-Din câte ne-aţi povestit cu ocazia întrebărilor anterioare, firma MINOL se pare că este interesată de eliminarea concurentei Contor Group-ului…

-Metoda de „achiziţie” a Contor Group România de către MINOL este, se pare, similară cu „achiziţia” Zenner-ului din Germania în perioada 2004-2005: atragerea administratorului judiciar şi eliminarea posibililor competitori. Aşa s-a întâmplat cu prestigioasa firmă belgiană „WATEAU”, care depusese o garanţie de un milion de Euro pentru achiziţionarea Zenner-ului, iar Mr. A. Phillips elaborase, împreună cu mine, un concept concret de producţie a contoarelor în Germania şi în România. Dar, administratorul de atunci din Germania era mult prea implicat în relaţia cu MINOL-ul şi nici măcar nu a vrut să asculte oferta noastră. Aşa procedează MINOL-ul şi în cazul Contor Group-ului de la Arad, iar istoria se repetă. FINWEST-ul şi „puiul” acesteia, Expert SAPRL, „administrează” parcă intenţionat Contor Group-ul către falimant şi vânzarea pe „un euro”. Nu acuz pe nimeni, dar există o afirmaţie publică a d-lui Lehman, făcută în şedinţa cu comercialii de la Arad, când spunea, răspicat, că „sunt informat permanent, din anul 2012, de către doamna Toma Alida (cel de-al doilea administrator special al Contor Group pe perioada insolvenţei, din luna august a anului 2012) de tot ceea ce se petrece în interiorul societăţii voastre”. Mai este ceva de comentat?

-Domnule Tudor Caracioni, nu cred că mai este nimic de comentat. Doar mulţumirile noastre pentru amabilitatea dumneavoastră de a ne acorda acest interviu în exclusivitate!

 

  • Betacaroten spune:

    O istorisire care a inceput foarte promitator si se sfarseste in ”coada de peste” ? … Sau mai urmeaza ?…
    Sunt convins ca dl.Caracioni stie mult mai multe despre nenorocirea petrecuta la Contor Group in ultimii trei ani si deasemenea despre dedesubturile modului in care practic i s-a furat firma la inceputul lui 2011 ; De ce se fereste , sau va feriti sa dati nume si mai multe detalii ? Nu ar trebui oare sa aratati aradenilor – si nu numai – felul in care o banca a ”jugulat” businessul folosindu-se de cativa nemernici pe care i-a cumparat si de alti cativa nechemati adusi pe post de ”specialisti”, in totala necunoastere a modului in care acesta ar fi trebuit sa fie condus ?! … Sau poate ca asta s-a dorit de la bun inceput ?!

  • Bogdan Radu spune:

    UN CAZ REAL – strainii ne cumpara economia la bucata, nu
    inainte de a o pune la pamant, terifiant este insa ca in cardasie cu ei se afla
    chiar societatile de insolventa si administratorii judiciary numiti in timpul
    procesului de reorganizare, entitati care de altfel ar trebui sa vegheze la
    redresarea companiilor si la readucerea acestora pe proft, in speta la
    achitarea integrala a creantelor, fara a afecta capacitatea principala de
    productie. Suntem obisnuit cu abuzurile statului, dar iata cum institutiile
    financiare straine opereaza in Romania
    cu practici tendentioase, menite sa agraveze criza in care ne aflam, reducand
    drastic locurile de munca din economie.

    Trata in
    insolventa datorita refuzurilor sistematice de a I se oferi finantare, firma
    Contor Group SA din Arad, investitie 100% romaneasca, a unui roman care a
    reusit sa dea clasa pana si nemtilor ajunge in pragul falimentului dupa un
    management de insolventa, mai mult decat defectuos, in timp ce practicianul in
    insolventa a incasat lunar aproape 4000 euro, timp e 3 ani, la care se adauga
    10% din sumele recuperate din vanzarea activelor societatii, in timp ce
    administratorii special au incasat 200.000 respectiv 150.000 euro, s-au pierdut
    numeroase locuri de munca, specialisti, know-how, precum si o nisa de produse
    destinate in mare parte exportului. Toate acestea cu acordul tacit al ING Bank
    N.V. principalul creditor si principalul responsabil de subfinantarea
    societatii, care a preferat sa piarda cateva milioane de euro, pentru a face
    jocul unor interese meschine de a depopula Europa de productia industriala cu
    scopul de a o muta in China.

    Cititi aici
    povestea unui antreprenor roman, care a creat de la zero o firma de talie
    europeana, ajunsa lider pe piata de profil si cum a ajuns aceasta sa fie
    destructurata chiar in aceste zile.

  • Nur Yachou spune:

    Ma numesc Nur Yachou, sunt nascut in Bucuresti, dar părintii au emigrat in Australia, acolo am facut si scoală si facultatele,l-am cunoscut pe dl Caracioni la inceputul lui 2007 in Germania, eu fiind plecat de ceva timp din România acuma activind in Abu Dhabi, nu pot sa spun decit ca regret enorm ca sa ajuns aici, dl Caracioni din ruina ridicând cea mai performanta fabrica de contoare din vest, eu am lucrat la zenner 2007-2008 si nu am decit o parere foarte buna despre acest domn…curajos, responsabil,un lider in afaceri, dar păcatul românului este ca falsitatea si lasitatea e la loc de cinste.

    Eu am dorit sa internationalizez fabrica , dar ECHIPA de directori de la Contor group nu s-a putut ridica la nivelul dlui CARACIONI , la nivelul de business International! Părerea mea este ca pe linga CRIZA BANCARA din 2008 a fost si frica si fuga de responsabilitate a subalternilor dlui Caracioni , respectiv a directorului comercial care din cauza invidiei si incompetentei au SĂPAT societatea din interior ! Iar apoi cind au ajuns la putere …….au distrus ce se putea ! Invidie si Incompetenta !!!

    managerul de export tot a plecat din cauza politica firmei unde nu avea libertatea sa performeze, se ocupa cu tarile din Balkani si intodeauna era oprit de directori subaltenati lui Dl. Caracioni mai ales directorul Comercial si firma nu putea sa vanda si se dezvolteze piata internationala cum ar fi putut in mod correct si competitiv.

    Contor Grup a vrut sa vinda o linie de productie la o firma din Saudi Arabia si la un utilaj de testare au dublat aproape pretul si la o sedinta la Roma cu CEO din Saudi Arabia, iar sa suparat ca a simit Contor Grup il trage in piept, si eu am intrebat pe Directorul commercial dece a facut asa? Si raspunsul era ca pentru Arabi tre sa dai pret mare ca Arabi oricum le place sa negocieze, dar iam zis e una sa dai discount de 10% pand la 30% dar nu aproape 100% discount ca asa vede ca ai incercat sa il pacalesti, si dupa sedita Sauditul mea confirmat ca asta e a doua oara Contor Grup incearca sa il pacalasca cu preturi pentru linia de productie, si mea zis ca ramane in legutura buna cu mine dar cu Contor Grup sa terminat.

    Plus cu Iordania tot am avut preturi ne competitive ca si cum a avut directorul de la export pe Balkan, din contra Contor Grup se incadra la un preti competitive epntru piata din Iordania, dar nu a fost sa fie tot din cauza preturile facute de departamentul commercial cu departamentul financiar.

    Si pentru asta am plecat cum a plecat inainta mea directorul de export pe tarile din Balkan. pentru noi nu erau preturi competitive, poate era politica niste directorilori sa raman numai ei in jurul lui Dl. Caracioni sa scapa de oameni correcti si cinstiti.

    Din pacate asa se face in unele firme din Romania unde directori le intereseaza mai mult scanul si interese personale peste interesul firmei, angajati si patrunului, si asa am intalnit si in alte firme din Romania, asta e semn de incompetenta totala de niste directori la nivel de business international care dl. Caracioni, si directorul de export si eu am vrut sa facem pentru firma Contor Grup. Conculuzia este ca directorii in jurul dl.Cracioni nu erau pregatiti pentru un business international si asta a adus firma la punctul in care se afla azi.

  • Higyed Attila spune:

    Nu-mi
    place sa dau LIKE la un asemenea articol dar trebuie sa aratati
    aradenilor – si nu numai – felul in care o banca v-a ”terminat”
    businessul folosindu-se de nemernici ( in special cine sunt acesti
    nemernici) !! Logic vorbind eu cred ca, au fost cumparati
    sau (adusi) pe post de ”specialisti” ca mai prin toate firmele din
    Romania o gramada de incompetenti tehnocrati – sunt dezamagit din cauza
    ca a ajuns firma aici ,dupa aproape 10 ani dati din viata mea in
    interesul firmei Contor Zenner !

  • Higyed Attila spune:

    Merita sa mai pomenim de echipa Sculariei din familia Contor Zenner ? Unii in momentul de fata sunt in Norvegia – meseriasi desavirsiti de excelenta,mai sunt unii in pensie cu care mai rar dar mai conversam uneori – doresc sa amintesc in special de unul din colegii care nu se mai afla intr-e noi – fie-ti tarina usoara Hantzi – meserias desavirsit cui pot multzumi foarte mult pe plan profesional ,desi uneori piperat dar era membrul familiei noastre a tuturor celora din Zenner ! Eu personal am ajuns pe plan profesional la Satu Mare , nu am dorit sa las familia cu lunile in spatele meu. Ne intrebam cu totii uneori – oare chiar asa a trebuit sa fie ? Sau vina este a noastra ca suntem mai conservatori ? Dupa ani de succese impreuna in aceasi familie nu doresc altceva celora care au adus firma in pragul colapsului financiar – sa aiba cu totii aceasi soarta ca si Contor Grup de odinioara ! Sa guste cu totii feeling-ul esecului !

    • Gerda Veronica Beteg spune:

      Ai dreptate, am fost o familie mare si frumoasa dar din pacate ne-am imprastiat in toata lumea! Ma gandesc todeauna cu stima si respect la anii petrecuti in sanul acestei familii, pacat ca s-a ajuns aici! Salut cu drag pe toti care citesc aceste randuri si salutari si din partea lui tati, IOSKA BACSI; STRUNGARUL! 😉

  • Un aradea spune:

    Domnul si Omul Caracioni a construit Fabrici si sute
    de locuri de munca in Arad si timp de 20 de ani , nu uitati voi ce
    denigrati si blamati permanent ! Voi ce ati făcut pt Arad si pentru Tara
    aceasta ?
    Aceasta persoana a fost si ramine un OM adevărat ,elegant , amabil ,
    respectuos si care permanent sare in ajutorul celor fin jurul lui,a
    semenilor .Se trage dintr-o Familie veche de nobili romani din Ardeal ,
    dar cel mai important pentru noi arădenii este ca este OM , tot mai rar
    in ziua de astăzi !

  • gheorghef spune:

    Un partener comercial din Arad mi-a
    atras atentia asupra interviului cu dl. Caracioni aparut in ziarul Dvs. Interesanta
    istoria acestui domn si a intreprinderii create de el, descrisa in interviul
    dvs f.reusit si la obiect. Ca asociat si
    administrator al firmei mele din Ungaria si avand colaborare de natura
    economica cu Contor Group Arad, am cunoscut o firma prospera, dotata cu
    tehnologie de varf si dispunand de piete de desfacere bine definite in toata Europa.

    Cu atat mai mare a fost surpriza
    mea cand am aflat despre insolventa. Nu
    credeam ca se vor repeta dupa 20 de ani tragediile economice ale anilor ’90 tocmai intr-o intreprindere care
    satisface toate criteriile procesului de
    fabricatie si desfacere ale industriei moderne, europene.

    Mi se pare ca si la Dvs. s-au
    intamplat fenomene similare ca in alte tari europene, si in special
    est-europene. Respectiv, bancile salvate de criza cu banii statului
    adica ai cetatenilor, in loc sa sprijine
    relansarea din criza, au „rechizitionat” pur si simplu intreprinderile
    mici si mijlocii si fiind incompetenti in gestionarea unitatilor din economia
    reala, le-au dat pe mana a tot felul de indivizi pe baza de pile si relatii.
    Acesti indivizi sunt priceputi doar in a extrage si ultimul banut din
    intreprindere, pana la devalorizarea totala cand se poate preda aproape gratuit
    la concurentii mari si influenti.

    Ca est-european cu experienta stiu,
    ca pentru atingerea scopului final prima data trebuie sa fie indepartat tocmai
    cel care a construit businessul aducand in locul lui acei netrebnici prin a
    caror activitate nepriceputa se poate
    masca drumul spre scopul final.

    Felicit redactorul sef pentru o
    astfel de initiativa si sper ca ajuta investitorii locali, administratia ,
    justitia si altii sa-si formeze o atitudine corespunzatoare fata de hienele
    economiei.

  • cargus spune:

    Doamna Alida Toma ,ultimul administrator special al companiei,a declarat la inceputul mandatului sau ca daca nu redreseaza compania,se apuca de facut langosi.”Tanti Langos” cum i se spune,poate fi multumita de veniturile obtinute.In rest poate de activitatea sa laborioasa pe internet..In ultimii doi ani de activitate,in afara de creerea unei atmosfere de tip politienesc,de minciuni si manipulari prea multe nu s-au realizat.Nici nu avea cum,urmarindu-se de fapt distrugerea companiei si aducerea ei in stare de faliment,pentru a pregati terenul pentru o vanzare cat mai avantajoasa pentru anumiti investitori.,Probabil vor exista si incercari de favorizare a acestore la licitatie.Interesul conducerii ContorGroup a fost nu de a incerca sa iasa din insolventa ,ci de a falimenta compania.Inclusiv fostii actionari au fost dusi de nas permanent,Probabil cineva va incasa niste comisoane pentru aceasta.De suferit au doar fostii angajati,actualii someri si fostii colaboratori ,actuali creditori.
    Traim in Romania,unde alte valori decat ”Banul” NU MAI EXISTA!

  • Horianic spune:

    Felicitari domnule Doru Sinaci ca ati readus in discutie aceasta „pata neagra” care s-a abatut asupra industriei Aradului in special si de fapt care reflecta situatii similare in toata tara.
    Prin felul cum ati condus interviul cu dl. Caracioni ati dezvaluit cum se poate ca o intreprindere infloritare, mandria nu numai a Aradului, ci si a intregii tari, intra in insolventa si apoi in faliment printr-o simpla „manevra” la limita legalitatii facute de banca.
    In loc sa fie aparata si incurajata astfel de initiative, ele sunt distruse.
    In mod sigur cineva are de castigat din asemenea practici, poate banca? Poate invidia unora ca un roman a reusit sa creeze din nimic o intreprindere de talie mondiala?

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției