Copiii cu Cerințe Educaționale Speciale, au nevoie de sprijinul nostru al tuturor pentru a avea acces la educație. Școlile trebuie să ofere şanse egale fiecărui copil, indiferent de posibilităţile sale de învăţare, participare şi dezvoltare. Iar comunitatea trebuie și ea pregătită să accepte nevoile acestor copii.

    Una dintre problemele de fiecare zi ale cadrelor didactice la clasă, legate de succesul învățării este cum sa organizeze predarea-învățarea din cadrul lecțiilor la copii diferiți, din punct de vedere al capacităților și abilităților, ritmurilor și stilurilor de învățare ori a altor diferențe individuale.

     Sintagma ,,Copii cu nevoi speciale”,  reprezintă o provocare pentru toți cei care sunt implicați în educarea acestora, părinți sau profesori. Pe lângă această sintagmă, circulă și categoria ,,Copii dificili”. Indiferent care este percepția noastră, a adulților, oricum i-am încadra și oricât de dificil ar fi să ne implicăm în educarea lor, e imperios necesar de știut că ei sunt unici și că sistemul lor nervos, care este insuficient dezvoltat, răspunde cu reacții puternice la cel mai mic factor cu potențial de stres. Acest fapt îi face să fie vulnerabili în fața problemelor emoționale, sociale și de învățare.

      E important pentru părinți și pentru profesori să nu se încerce să pună diagnostice, ci să privească dintr-o altă perspectivă acele comportamente: manifestarea unei suferințe, interfața unei probleme ascunse, mecanism de apărare.

      Adulții cu rol în educarea acestor copii, nu trebuie să găsească soluția perfectă, nici să eticheteze, ci să încerce să înțeleagă copilul și să afle strategiile cele mai eficiente.

,,Eu sunt copilul,

   Tu ții în mâinile tale destinul meu,

   Tu determini în cea mai mare măsură dacă voi reuși sau eșua în viață

   Dă-mi, te rog, lucruri care să mă îndrepte spre fericire,

   Educă-mă, te rog ca să pot fi o binecuvântare pentru lume”.

    Profesor învățământ primar,

                Diana Drăucean 

Recomandările redacției