Un cunoscut  de-al meu, o persoană onestă zic eu, un om care chiar a adus bani de acasă, pentru politică a ieșit scârbit  și-și vede de de afacerea lui privată. Nu mare, chiar modestă, dar care pune o pâine pe masă pentru familia sa. Acum e liniștit și are timp pentru ai săi și chiar pentru pasiunile sale. De ce a ieșit scârbit din politică, chiar dacă nu a făcut-o la vârf, ci doar la nivel județean? Și asta după  două decenii și mai bine, în care „chiar am crezut că pot și am vrut să fac bine pentru comunitatea mea“. Adică un serviciu pentru comunitate și binele comun. „Prostii “ din astea. Mi-a zis atunci o vorbă, pe care nu am crezut-o. Mă rog, n-am crezut în totalitate, că e chiar așa. El zicea:„Am făcut politică douăzeci de ani. I-am văzut și pe cei mai mari. Cu unii am vorbit în conjuncturi  neoficiale. Chiar cu cei din topul topului. Și am ajuns la concluzia, nefericită pentru mine, că textele sunt aceleași, diferă doar cuvintele, costumele, ceasurile, pantofii și parfumul. Cu cât ești mai sus crește și valoarea acestor accesorii. Și miza desigur, dar esența rămâne: doar niște cuvinte goale. În imensa majoritate a cazurilor. Și cu cât ești mai sus, cu atât poți fi mai vulnerabil“. Întâmplările de zilele trecute, cu „reînvierea spiritului USL la nivel local“, mi-au readus în minte cuvintele spuse de omul acesta.Și poate rămâneam cu atât, dacă mai marele social-democraților din județul acesta nu mai susținea că nu e vorba de nici un scenariu. Dar cum au ieșit voturile, dacă cei de la UDMR au fost plecați de Ziua morților, iar useriștii au fost, cel mai probabil cei cu voturile nule. De unde s-au strîns cele 12 voturi atunci? Astea sunt fapte, nu bărbi de genul „Vom lupta, că așa și pe dincolo“. Ce mai, un adevărat… costum vorbitor. Că da, deputatul care s-a năpustit ca un viforel să zică că albul e negru și negrul alb, a ajuns la costume scumpe.  Nu mai e de mult la din alea  care arată și miros a ieftin, de se șifonează la prima așezare. A scăpat  de mult de  munca de jos, de la țară, de la politica mică, cu negru sub unghii și ciorapi de plastic. Cu palincă tare, care te zgârie pe gât și slană cu ceapă.Pe care trebuie să le înghiți fără nazuri, să mimezi că-ți plac, că  ești și tu de acolo, din popor. Că sunt voturi în joc, care-ți croiesc un loc călduț. Și așa numai pe declarația de avere să tot intre mai bine de un sfert de milion de lei pe an. Împreună cu soția. Așa că e bine în România, cu vreo 4.200 de euro pe lună. Poți să dai din gură și să fii și plimbător de câini. Ba a mai luat înapoi  de la o partid și 100.000 de lei, din campania electorală. Cum ar veni, a dat bani la partid, dar cu împrumut. Așa că de mult nu mai e vorba, de  bază, da talpa electoratului, la firul ierbii. Și mai e una, pe care n-o înțeleg nicicum. Adevărul e că nu o practică doar acest „costum“. Ai bani de dat cu împrumut, dar iei un credit ca să-ți cumperi o mașină. Unde e logica să iei un credit să plătești dobândă, când ai avea resurse suficiente, n-am înțeles-o nicicând. Poate pricepeți dumneavoastră. Dar, cert este că  face politică mare,  în Dealul Parlamentului. Ai mai fost într- o Americă , ai intrat în poză  cu …secretarul apărării din SUA. Alți oameni, alte încăperi. Între timp te-ai mai lepădat de foștii lideri, fie ei naționali sau locali. Astea sunt fapte. Acum faci parte dintr-un partid despre care spui că e  reformat. Dar ai fost și când a fost nereformat. La următoarea „mazilire“ de lider, probabil vei spune altceva. Avea mare dreptate omul meu: diferă doar valoarea hainelor. Textele, poate cu cuvinte diferite, zic însă același lucru, atunci când ies din… costumele vorbitoare. Doar niște vorbe goale.

Recomandările redacției