E un lucru firesc să vrei să o duci azi mai bine decât ieri și mâine mai bine decât azi. Oriunde pe lumea asta oamenii vor să trăiască acum, nu într-un viitor care, deși pare atât de aproape, se depărtează clipă de clipă. Când crezi că l-ai atins, l-ai prins și, da, în sfârșit trăiești cum ți-ai dorit îți vine scrisoarea de la bancă care -ți amintește că trebuie să plătești taxa de fericire. Da, cei mai mulți dintre oameni au tras viitorul spre ei și au luat –ce credeți? Un credit.  Astăzi în Europa bunăstarea pare să se topească precum o ciocolată uitată la soare. Şi asta arată că mecanismul începe să se fisureze. Şi odată cu acesta şi iluzia  stării de siguranţă şi al unei relative bunăstări. Fapt este că  una peste alta, se trăieşte de două ori mai prost decât înainte de  trecerea la moneda unică. Desigur, ne referim la vechea Europă. Firesc urmează întrebarea:  dar la noi, până la urmă, când s-a trăit bine?  Şi chiar s-a trăit şi nu doar supravieţuit? Majoriatea spune că a fost o perioadă 2004 -2008. Iar dacă o zic oamenii, înseamnă că aşa a fost. Unde suntem acum? Salariul minim pe economie este acum la de 1050 lei brut, adică nici 200 de euro net.Mai exact 777. Nu Boeing, ci lei. Iar cei mai mulţi dintre bugetari , adică peste 80%, au şi ei salarii de mizerie. Una peste alta, în Uniunea Europeană suntem pe penultimul loc din acest punct de vedere. Doar bulgarii sunt mai jos decât noi.  Ce e de făcut şi, mai ales, de către cine? Simplu: clasa politică  trebuie să facă toate astea. Ea „desenează” modelul de societate şi stabileşte ţintele care trebuie atinse. Desigur pentru asta trebuie obţinută încrederea majorităţii. Adică voturi, pe baza cărora ia puterea de decizie pentru o perioadă dată. În fond asta este esenţa politicii : puterea. Iar această putere trebuie să aducă la un moment rezultate palpabile. Adică o viaţă mai bună cu adevărat. Zilele trecute copreşedinta PNL , Alina Gorghiu întrebată fiind dacă mărirea de 10% pentru bugetari va fi ultima a răspuns: „Da, categoric. Dacă deficitul nu se va menţine în 3%, nu va mai exista niciun fel de susţinere de măriri de salarii”. Mai departe, a mai adăugat că „slavă cerului că avem un guvern tehnocrat, ferit de tentaţia de a atrage voturi în campania electorală ”.   Aşadar principala ţintă în viziunea liberalei este un deficit mai mic de 3%. Asta în timp ce marile ţări ca Franţa, Anglia, Italia şi altele au depăşit de mult acest deficit. Nu mai vorbim de comparaţii pentru că nu-şi au locul, chiar dacă şi-n Europa bunăstarea a fost …redefinită. Concluzia  care se întrevede: ne-ar putea aştepta un viitor cu constrângeri. Ce nu se înţelege că aici e vorba de eventuale măriri care ar  putea aduce românul european la limita decenţei, nu de un trai în huzur. Şi apoi, cireaşa de pe tort, a fost aceea cu guvernul tehnocrat care nu va avea tentaţii de creştere a salariilor neavând o miză electorală. În această logică ar fi mai bine să avem doar tehnocraţi, care vor ţine cârma dreaptă. Atunci la ce bun să mai organizăm alegeri ? Mai departe la ce bun să mai ai o clasă politică? Şi un Parlament care  şi aşa (ne)   costă prea mult… Răspunsul este unul singur: democraţia costă.

 

Recomandările redacției