Credința în Dumnezeu nu înseamnă să te târăști pe genunchi!

Am zis că, acum, de Sfintele Paști, ar trebui să las politica și să fiu conciliant, să scriu ceva la ordinea zilei. Tocmai asta e problema: până și Învierea lui Iisus Hristos a ajuns prilej de speculații, de exploatare pentru politicieni. În preajma acestei sărbători capitale a creștinătății, politicienii se înghesuie să mimeze mila creștinească față de nenorociții soartei, să facă poze cu niște amărâți cărora le dăruiesc niște dulciuri expirate, o pungă de făină sau jucării pentru copii. Stând și cugetând, au ajuns la concluzia că bazinul electoral creștinesc alcătuit din cei care îl consideră pe Iisus Dumnezeu, este din ce în ce mai redus, s-au fofilat, ca să facă și pe placul celor care nu îl consideră așa, ci doar un fel de prinț. Drept urmare, pe cele mai multe dintre felicitările transmise către electorat cu ocazia „evenimentului” apare sintagma „sărbători pascale”, pentru că, nu-i așa, aceasta corespunde inclusiv cu ideile și interesele celor care nici măcar nu iau în considerare ipoteza că Hristos este viu, că este Dumnezeu, adică, parte a Dumnezeirii, alături de Tatăl său și Sfântul Duh .
Ei, aici ajungem la esență, poți să nu crezi că există Dumnezeu, poți să negi Dumnezeirea lui Hristos, dar, fără ca măcar să știi, fără să ai cea mai mică fărâmă de credință, să trăiești și să faci tot ceea ce faci gândindu-te la aproapele tău, încercând să-l ajuți atunci când este în nevoie, să dai din binele tău celor care nu au nimic. Acesta este, de fapt, Duhul Sfânt! Aceasta înseamnă că, de fapt, tu nu trebuie să te târăști pe genunchi și pe coate, ci, prin ceea ce faci, să fii parte din Dumnezeire, să faci-chiar dacă nu crezi că Dumnezeu există-ceea ce ar face EL! Da, dar asta înseamnă să faci asta zilnic, nu doar cu ocazia „sărbătorilor pascale”, iar dacă ai ajuns să conduci, să faci legi, să te zbați pentru ca niciodată să nu mai fie posibil ca șapte copii dintr-o familie să trăiască în mizerie, să nu aibă nicio posibilitate de a face școală, să aibă drept vis suprem un laptop. Dar, ce vorbesc eu despre laptop, măcar hăinuțe, măcar un ghiozdan cu cărți și caiete, pentru care ar fi în stare să renunțe inclusiv la corn și lapte! Doamne, câți copii din țara asta ar putea primi așa ceva dacă Augustin Lazăr, șeful procurorilor din România, și-ar folosi pensia de miliarde de lei în acest scop? Câți copii din România ar putea să trăiască decent cu banii pe care statul român îi dă, din munca noastră, unor nerușinați care au ajuns nu conducători, ci stăpâni ai acestei țări?
Dar, am promis că, de data asta, nu fac politică, mă mulțumesc să spun un singur lucru: există încă în țara asta oameni care nu cred că există Dumnezeu, nu cred că Iisus Hristos a exista vreodată, darămite să mai creadă că a și înviat, dar trăiesc și fac tot ceea ce fac în spiritul LUI ! Pun pariu că ei vor fi primii care vor intra în Împărăția Cerurilor, nu pentru că au crezut, ci pentru că au făcut !
Hristos a înviat !
Al vostru, Simion Todoca