De multe ori în viaţă ajungi la concluzia că ai ajuns la limită, că totul e pierdut, că nu mai există nici un gram de scăpare, că încercările tale de rezolvare s-au epuizat, că sunt exhaustive. Aşa să fie, oare?

Am să vin în faţa voastră, cititori ai mei, cu o pildă care demonstrează în mod foarte plastic şi lămuritor contrariul, că niciodată n-ai epuizat toate mijloacele pentru a-ţi pune în practică ideile.

Se zice că un mare gânditor din Tibet a dat ştire în tot ţinutul că-şi angajează ca însoţitori în grupul lui, şase oameni înţelepţi cu care să poată întreţine discuţii pe măsura instrucţiei şi înţelepciunii sale. Candidaţii urmau să fie testaţi în mod riguros chiar de către marele gânditor, pentru a nu exista dubii asupra ascuţimii minţii candidaţilor ce vor fi aleşi. Cum ţinutul acela nu ducea lipsă de oameni înţelepţi, peste un an toate cele şase posturi au fost ocupate.

După ceva vreme de la ocuparea ultimului post, la înţeleptul cu pricina s-a prezentat un nou candidat, al şaptelea. Acesta şi-a exprimat dorinţa de a face şi el parte din grupul de însoţitori ai înţeleptului. Pentru a-l informa pe candidat că toate posturile au fost ocupate, marele gânditor fără să rostească o vorbă a luat un pahar cu apă şi l-a umplut ras, sugerând că dacă ar mai adăuga o picătură de apă s-ar vărsa paharul. Cu alte cuvinte, nu mai poate primi pe nimeni, posturile de însoţitori fiind toate ocupate.

Atunci, ultimul candidat, un cunoscut înţelept în ţinuturile sale de baştină, a luat de jos o frunză uscată şi a pus-o peste apa din pahar. Cu toate că paharul a fost umplut până la refuz, nu s-a vărsat nici un strop, frunza plutind deasupra apei. Cu alte cuvinte a sugerat, la rându-i, că pe lângă ceilalţi şase înţelepţi ar putea avea loc şi el, un biet muritor. Văzând gestul inteligent al ultimului candidat, marele filozof l-a luat în grupul său de înţelepţi-însoţitori.

Dacă Liviu Dragnea ar propune în plenul Parlamentului României ca mama Alinei Gorghiu să fie desemnată Mama Anului, acordându-i-se ca premiu pensia pe zece ani de zile, sunt sigur că Alina ar fi prima care ar refuza în mod energic propunerea. În primul rând l-ar acuza de populism pe Liviu Dragnea, de pomană electorală, de imaturitate politică şi de prăpădirea banului public al Guvernului Cioloş.  Nu că Alina Gorghiu n-ar ţine la mămica sa! Nuuu!!! L-ar blama pe Liviu  doar pentru că acesta face parte din cealaltă tabără, a ălora de stânga şi orice propunere făcută de ei este proastă. Şi nu se face, nu-i politic să fii de acord cu adversarii, orice afirmaţie ar face aceştia.  Sunt la fel de sigur că Alina Gorghiu ar încerca s-o lămurească pe mămica ei că nu se face să iei banii de la Guvern, că bugetul nu-i permite şi că este imoral acest lucru.

Caracterizare: un om politic de calitate şi de succes în România trebuie să fie  făţarnic, nesimţit, tupeist, hoţ (atât cât să nu fie prins şi să nu i se zică de către colegi că-i mai prost ca alţii), inteligent, cu zâmbetul pe buze, fără scrupule, bun actor, şantajist…

La Arad s-a început construirea  unui viaduct peste  Centura Aradului şi peste Calea Ferată Arad-Curtici. Pe când să fie finalizată s-a schimbat guvernul şi lucrările s-au sistat. Atât Puterea cât şi Opoziţia se acuză şi se latră ca câinii unii pe alţii. Fiecare dă vina unii pe alţii. De fapt îi doare-n paişpe de cetăţenii Aradului. Primarul Falcă, alintat de prieteni Falconetti, primar al Aradului de patru mandate, cu toate că este o mână forte putea să-şi pună influenţa la finalizarea lucrării de mult timp. Dar, vorba cântecului: „Crenguţă verde din Brad/Io mă piş peste Arad“, cum zice rapsodul popular.

Am dat doar două exemple de lichelism politic.

Da, politicienii sunt nişte nevertebrate care se strecoară şi se unduiesc printre jaloanele politicii ca să le fie doar lor şi partidului lor bine, de cetăţeni nepăsându-le nici cât negru sub unghie. Majoritatea dintre ei – nu toţi, evident – sunt aidoma caracterizării de mai sus.

Ca să fie cât de cât umani, politicienilor nu le trebuie mai multă voinţă decât cât greutatea acelei frunze uscate care poate pluti în paharul ras, fără să se verse apa.

Căci de se varsă apa va fi mare bai în ţară… Mare bai în ţară!

 

Recomandările redacției