– În presă a apărut informaţia că DNA a declanşat o ofensivă decisivă împotriva membrilor familiei Colţeu, cu scopul finalizării urmăririi penale şi trimiterii acestora în judecată pentru faptele penale de care sunt învinuiţi, constând în obţinerea retrocedării unor terenuri în satul Nadăş. În calitate de avocat al acestei familii, confirmaţi ştirea?
– S-a emis de către DNA un act prin care se tinde la învestirea instanţei penale cu solicitarea parchetului pentru cercetarea unor falsuri, pretins comise de către notarul Vlai, care au favorizat obtinerea unui certificat de calitate de mostenitor fals, dar acţiunea DNA nu este un asalt judiciar declanşat după toate regulile juridice, ci este o modalitate de a evita un eşec clar dacă s-ar junge la verificarea acestui document de către o instanţă civilă.
– Despre ce „eşec” e vorba?
– Susţinerea acuzării, care a stat la baza începerii urmăririi penale împotriva familiei Colţeu şi a notarului Vlai Adrian a fost aceea că semnăturile de pe testamentele dispuse în favoarea soţilor Colţeu ar fi fost false, iar această susţinere a fost răspândită de către DNA ca un fapt indiscutabil. Acuzarea a expertizat un număr de 27 înscrisuri, fiind convinsă că expertiza urma să fie doar o for­malitate. Prin raportul de ex­- pertiză criminalistică nr. 144/ 2015 2015 al LLIEC Timişoara, s-a stabilit că semnăturile de pe testament sunt veridice, fapt care a năucit acuzarea, întrucât i-a dat peste cap tot eşafodajul acţiunii penale. Aşa s-a născut ideea emiterii acelui act procedural de care am amintit la început, care a fost lansat cu speranţa ultimă că nu se va ajunge în situaţia de a da clasare pentru lipsa faptei.
– Tari afirmaţii!
Un astfel de mod de a proceda al organului de urmărire penală este de natură să-l intrige pe orice profesionist în practica dreptului penal şi nu numai. Nu mi se pare deloc normal ca DNA-ul, după ce a intoxicat publicul timp de doi ani cu informaţia că semnăturile de pe testamentele lăsate soţilor Colţeu au fost falsificate, acelaşi DNA să nu mai facă publică expertiza, ba mai mult, să dea o soluţie de compromis faţă de notarul Vlai dispunând o clasare inexistentă (în lipsa cercetării acestuia), pentru o faptă necercetată, doar pentru a putea astfel ajunge în faţa judecătorului de cameră preliminară şi a solicita anularea înscrisurilor în baza art. 549 din cpp.
– Sunteţi sigur că noile susţineri cu privire la falsuri, cum le numiţi dvs., nu se vor confirma, şi că nu există un fals intelectual?
– Desigur. În dreptul succesoral există regula că în cazul în care unii dintre succesibilii care au drepturi cu alţii la o succesiune renunţă sau nu sunt interesaţi de succesiune (nu o acceptă în termenul legal), partea lor se preia de către ceilalţi succesibili, iar dacă rămâne numai un succesibil acceptant, acela primeşte întreaga moştenire. Prin urmare, faptul că la dezbaterea succesiunii nu participă toate persoanele care ar avea vocaţie de moştenitori şi că se ajunge ca, în aceste condiţii, numai unul dintre ei să primească întreaga succesiune (cum este şi cazul din dosarul penal deschis împotriva soţilor Colţeu), nu conduce la nulitatea certificatului de calitate de moştenitor. Este impropriu şi a ne gândi la anularea unui certificat de moştenitor care stabileşte doar calitatea de succesibil, nu şi de moştenitor, calitate care este dată de legăturile de rudenie şi nu de notar. Dacă un succesibil nu a fost chemat la dezbaterea unei succesiuni, acesta are la dispoziţie acţiunea în petiţie de ereditate. Ceea ce este extrem de interesant este faptul că deși dosarele deschise trenează de ani buni, nici unul din atât de dragii moştenitori pe care îi tot flutură DNA ca existenţi nu a apărut şi nu a solicitat vreo parte din moştenire. Calitatea de moştenitor nu o poate lua nimeni lui Mairovitz sau lui Colţeu, deoarece o au datorită rudeniei.
– Interesantă situaţie!
– O instanţă penală va judeca sesizarea procurorului pentru anu­larea certificatului de calitate de moştenitor, întemeiată pe motive de natură civilă transformate forţat în motive… penale. Acu­zarea a evitat astfel să se ajungă la soluţionarea sesizării pentru anularea certificatului de calitate de moştenitor de către o instanţă civilă.
– Aţi devenit sceptic?
– În momentul în care acu­zarea va face o informare corectă, pe baza celor de la dosar, şi va admite că cele urmărite sunt cel puţin hazardate (notarul Vlai este acuzat de fals intelectual, dar martorii care au săvârşit un fals în declaraţii şi Mairovitz, care a instigat la falsul intelectual al notarului, nu sunt trimişi în ju­decată), aş avea motive să-mi recapăt credinţa în infailibilitatea acuzarii. E foarte important ca în domeniul justiţiei, mai ales al celei penale, să se respecte principiul egalităţii armelor, promovat cu intransigenţă de CEDO, principiu care, pentru cei ce instrumentează dosarul penal privitor la familia Colţeu, constituie – avem impresia câteodată, pur şi simplu o glumă, dar pentru familia Colţeu această glumă reprezintă un coşmar juridic.
(308/16)

Recomandările redacției