S-au încheiat cele mai dezastruoase alegeri parlamentare care au avut loc în România de după Revoluţie. În ultimii 30 de ani, nu a fost înregistrată o prezenţă atât de slabă la vot. Puţin peste 30% dintre români s-au prezentat la urne, un procent catastrofal pentru legitimizarea partidelor care alcătuiesc actualul parlament. Aş fi mai degrabă tentat să susţin alegerea celor 70% dintre români, care au… ales să nu aleagă. Pentru a-i susţine, am nevoie însă de o scurtă analiză pentru a-i înţelege. Să le înţeleg motivul pentru care au considerat că e mai bine să stea acasă. Să pricep cu cine au votat aceşti oameni, pe care i-aş putea numi „absenţii politici“.
Cred că primul cartonaş galben i l-au arătat chiar preşedintelui Klaus Iohannis. Mai în toate ieşirile sale isterice, deşi silabisite, preşedintele României îndemna românii să iasă masiv şi repede la vot „să scape lumea de Pe-Se-De“. Al treilea „sfat“ al şvabului era şi pe cine să punem ştampila pentru a-şi savura „guvernul meu“, „partidul meu“, „programul meu“. Numai că rezultatele românilor nu prea au ţinut cont de îndemnurile preşedintelui: nu au ieşit la vot, iar cei puţini care au făcut-o au votat şi mai puţin cu cine ar fi vrut Iohannis. Mai mult, iată că Pe-Se-De nu numai că nu „dispare“, dar mai şi câştigă detaşat alegerile, umilind tocmai partidul ţinut în braţe de preşedinte. PNL a căzut de pe cai mari, toate sondajele de opinie de dinaintea alegerilor dându-i drept câştigători şi cu peste 10 procente diferenţă faţă de urmăritori.
Graba cu care PNL-ul şi liderul lor, Klaus Iohannis, s-au grăbit cu organizarea alegerilor s-a dovedit greşită. Sau poate că acesta este maximum ce poate obţine PNL-ul, o eventuală întârziere a alegerilor afectând şi mai mult scorul obţinut de partidul susţinut de preşedinte.
O altă cauză a absenteismului masiv o constituie, mai mult ca sigur, şi pandemia de Coronavirus şi teama de îmbolnăvire a cetăţenilor. Aici însă invoc din nou lipsa de tact a partidului de guvernământ, care a şi organizat alegerile pierdute de ei. PNL nu a fost capabil să gestioneze, în favoarea lui, alegerile în vreme de pandemie.
Principala cauză a „întoarcerii spatelui“ la politic a fost însă tocmai prestaţia partidelor tradiţionale de-a lungul istoriei acestei ţări. Toţi politicienii, împreună cu analiştii lor politici, nu sunt interesaţi după alegeri decât de cifre şi de scoruri. Uită de marea masă a alegătorilor, de frustrările şi nevoile lor.

 

Recomandările redacției