Sunt cutremurat! De ce? Un bob zăbavă!
Întotdeauna revoluționarea artei, culturii și literaturii a stârnit discuții și controverse, provocând dușmănii, divorțuri estetice sau chiar lupte de stradă. E foarte greu ca gustătorii și criticii de artă să accepte ușor apariția unor noi orientări, curente, clasificări a artei, a recunoașterii valorii noii opțiuni. Dar nici chiar așa! (Faptele nu s-au petrecut ieri, dar această rubrică este de opinii, nu de știri.)
Personal sunt cutremurat, nu pot pricepe cum un om care are probleme cu percepția realității poate să obțină din partea unor intelectuali valoroși și recunoscuți (precum Mircea Mihăeș, Andrei Pleșu, Ioan T. Morar și a unor politruci) poate să obțină, deci, aprobarea pentru postul de șef al ICR New York. Personajul se numește Cristian Neagoe și s-a făcut remarcat prin două lucruri: Expoziția „Freedom for Peuple“ de la New York precum și a câtorva fraze din opera sa literară, operă în plină construcție.
Expozița, pe care o consideră emergentă, adică ieșită din mediul comun, mediu care traverasează mediocritatea și ajunge la ei, noile genii, a stârnit vii discuții. Deși din lucrările acelor „artiști“ se înțeleg doar trivialități sau mai nimic. Ei și-au exprimat libertatea de a fi porcoși. Mai exact, majoritatea criticilor din lume au considerat-o pe „expozițe“ o batjocură la adresa artei, un mijloc deșănțat de a promova vulgaritatea, lipsa bunului simț. Evident, Grigorescu, Aman, Brudașcu, Bălașa, Ressu ș.a. sunt niște prăfuiți. Normal, cu această expoziție ne-am făcut de râsul lumii lăsând să se înțeleagă că acele mâzgălituri reprezintă arta plastică românească actuală. Șeful ICR din New York avea sarcina de a promova în mod corect cultura și arta în lume, nu expunând niște lucrări neconfirmate valoric. Dar ce să te aștepți de la Cristian Neagoe, un tip care spune într-un așa-zis text literar: „De la un timp, prietena mea a început să se pișe ketamină. Prietena mea se pișa cea mai pură și mai concentrată soluție de ketamină pe care am întâlnit-o până acum“ (ketamina este o substanță care se găsește în droguri).
Sunt de-a dreptul cutremurat, dar de această dată pe mai puține trepte ale scării Richter. De ce? Simplu, pentru că uimirea mea s-a diminuat odată ce mi-am dat seama că nefericitul Neagoe nu a aterizat singur pe post, la New York. L-a pus acolo chiar președintele ICR, Horia Roman Patapievici, ilustrul filozof român. Cel care a scris, printre altele: 1) „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării.“ 2) Populația României: „23 de milioane de omuleți patibulari“ (patibular=vrednic de spânzurat). 3) Eminescu este cadavrul din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană.“ Toate cele trei citate sunt din „Politice“ de H.R. Patapievici.
Acum înțelegeți, cititori ai mei, de ce sunt cutremurat, uimit și nicicum?
Noi, românii suntem întregi la cap atunci când punem în fruntea unor instituții care au menirea de a promova cultura românească în lume asemenea oameni, asemenea elucubrații ale naturii?
Știu, întotdeauna intelectualii „subțiri“ au mirosit la timp „Estetica urâtului“ a lui Baudelaire, de exemplu. Dar de aici până la a gusta din „Estetica căcatului“ promovat printre alții de cei doi ipochimeni de mai sus e o distanță ca de la caca la pipi.
Dumneavoastră nu sunteți cutremurați și uimiți, oameni buni? Și eu.
Schimbați de pe funcțiile din ICR aceștia au grăit că au fost schimbați pe motive politice. Nu, zău!
