balajS-a încheiat încă un sezon din „D-ul” arădean, însă cu senzația că savoarea de altădată  s-a diluat. Privind în urmă, măsura cu reducerea numărului de echipe la 14 a părut să indice un campionat tare. Retragerea Gloriei a scăzut din intensitate, iar pe final, după ce s-a desființat și Național II Sebiș, s-a ajuns să se joace cinci meciuri pe etapă. Progresul Pecica a defilat și, chiar dacă a avut mici sincope la început de retur, campioana n-a lăsat vreun moment impresia că poate fi amenințată de vreo urmăritoare. Iar de retrogradat, n-a retrogradat nimeni! Despre ce s-a întâmplat în anul competițional 2014-2015 vorbim cu Roland Balaj, unul din reperele fotbalului județean din ultimele decenii, omul care se confundă cu gruparea Aqua Vest Șofro­nea.
– La un moment dat, spuneai, mai în glumă, mai în serios, că poate vă înscrieți în Liga a V-a, pentru că acolo sunt mai multe meciuri. Până la urmă, s-a cam adeverit că ai avut dreptate…
– Mai bine nu aveam! Am avut ocazia de încă o noutate: pauză în timpul campionatului. Pentru noi s-a terminat când a fost pauza de două jocuri consecutive. Mai erau încă trei etape, dar noi deja eram în vacanță. La urma-urmei, cel mai important lucru e să joci. Știu că sunt tot felul de păreri, dar dacă nu jucăm, ajung jucătorii să aibă o stare de dezinteres, se uită la tine, iar tu, ca și conducător, nu poți să tot arăți spre alții. Să fac amicale? Să joc în Ungaria? Să căutăm soluții de campionat cum era pe vremuri, mixt?
– Trăgând linie, cum arată acest an?
– Un an ratat, eșec total, puține lucruri pozitive s-au putut aduna. S-au comasat jucătorii, valorile, dar, per total, nu știu cine poate fi mulțumit de rezultat. Să vedem ce sistem găsim să animăm puțin lucrurile. Suntem ca într-o societate aflată în reorganizare judiciară, care așteaptă falimentul.  Vor­besc din prisma oamenilor care sunt pe lângă fotbal, fiecare face câte un pas înapoi, e mai puțin elan, mai puțin entuziasm. Mai am prieteni, dacă vreau să-i aduc lângă mine, să fie lângă echipă, ce să le spun, că avem zece meciuri pe tur și poate încă zece pe retur? Se stinge totul puțin câte puțin, iar noi eram pătimași, supărați, ne-am făcut dușmani din cauza pasiunii pentru fotbal…
– Scade și numărul spectatorilor.
– Fără jocuri nu se poate. De unde să aducem spectatori? Mă sună și pe mine cei cinci spectatori înfocați ai noștri și mă întreabă – chiar e gata campionatul? E gata demult! Nu pot nici să le spun ce se va întâmpla, că va fi cândva o adunare care va stabili… În „Onoare” încă se joacă, așa cum sunt ei, au pentru ce să se adune. Cu siguranță există echipe la nivel de Liga a V-a unde se adună spectatori pe care nu-i văd la Liga a IV-a, exceptând poate Lipova sau Cermei. În rest, ne cam cunoaștem între noi. Dacă nu ții flacăra aprinsă, chiar și cei cu primăriile lângă ei pierd din elan și entuziasm. Tot ce se așteaptă se așteaptă din partea echipelor. Când spui ceva, iar nu e în re­gulă.
– Parcă era mai simplu fotbalul mai demult.
– Era mult mai simplu fotbalul. Și în teren există indicația să nu îl complici. Așa e și organizatoric, apar numai SF-uri. Am fost la teren să mai tai iarba, îl ținem verde, o să ne jucăm cândva prin august. Nici nu mai contează pe ce loc ești. Noi vorbim de contracte profesioniste și nu avem putere la nivel local. Ia o decizie locală, asta putem, asta facem! Noi, ca județ nu ne putem alinia, suntem conștienți că ne învârtim după cireș. Economic, lucrurile se echilibrează, sportul nu mai e ce era, apar competiții alternative, la sală. Poți să condamni pe cineva că joacă acolo, că vrea să joace fotbal? Din contră, bine că face mișcare! Doar că ce se întâmplă la sală devine competiția principală, iar a noastră e secundară.
– Ce e de făcut să regăsim entuziasmul?
– Dacă ești organizat, 50 la sută din muncă ești scutit. Nu mai merg lucrurile din inerție, schimbări nu se petrec doar în sport. Dan Petrescu a avut o șansă, a devenit titular după ce Iovan a trecut fundaș central, dar astăzi nu se mai întâmplă așa. A fost cândva. E rău când îți pierzi elanul, nu te mai interesează unde e sediul AJF, mai treceam când eram prin zonă, mai schimbi două vorbe de fotbal. Acum tratezi cu un zâmbet iro­nic lucruri pentru care altădată te luai de cap cu altul și nu mai ieșeai din casă o săptămână!

Recomandările redacției