Aproximativ 20 de „nebuni“ în sensul frumos al cuvântului au făcut 1800 de kilometri dus întors pe ruta Arad – Ovidiu, pentru a încuraja UTA în meciul cu Farul Constanța. Nu era sezon estival să spui că au profitat și de o scurtă vacanță și nici n-au fost sponsorizați de cineva. Sunt oameni ca oricare dintre noi, cu job-uri, familii și facturi de plătit. Și-au rupt din bugetul și timpul familiei, pentru a fi alături de cealaltă familie: cea roș-albă. Au făcut-o pentru că iubesc UTA și explicația aceasta le este suficientă. Nu vor medalii, nu vor statut special însă își doresc să vadă ceea ce își dorește orice fan: respect din partea jucătorilor, dacă nu prin rezultat (că există și un adversar pe teren care poate în acea zi e mai bun) măcar prin joc și atitudine.

Din păcate duminică seara nu au avut parte de răsplata cuvenită. UTA a pierdut la capătul unui joc în care prestația și atitudinea favoriților a lăsat mult de dorit. După ce au cântat tot meciul, fanii arădeni au primit cu demnitate înfrângerea dar le-au transmis jucătorilor veniți la gard ceea ce simt (frustrare, nemulțumire) și ceea ce așteaptă (mai puține vorbe și mai multe fapte, profesionalism și renunțarea la scuze și alibiuri).

Nu știm dacă antrenorii și jucătorii au înțeles ceva din exemplul acestor oameni sau dacă înțelegând vor fi în stare să și pună în practică acest model. Dar cu siguranță UTA ca și spirit trăiește datorită lor, „nebunilor“ care împotriva tuturor argumentelor „logice“ ale oamenilor „normali“ continuă să demonstreze că „suntem utiști orice ar fi de-acum încolo pân’ la capătul lumii“ nu e doar un vers frumos ci un mod de viață. Nu sunt nici eroi, nu sunt nici masochiști, sunt nimic mai mult sau mai puțin decât… utiști!

Recomandările redacției