A apărut pe piață un așa-zis proiect de unificare a României cu Republica Moldova. Conform principiului de a nu comite atacuri la persoană, mă feresc să spun cine este autorul, oricum, știe deja toată lumea. Cică individul cu pricina ar fi analist politic, cu toate că, în virtutea subordonării sale ba la PSD, ba la PD, ba al unui partid propriu, și-a schimbat orientarea după cum a bătut vântul, susținând azi exact contrariul a ceea ce a promovat ieri. Or, dacă ești cu adevărat analist politic, nu te schimbi de azi pe mâine, pentru că tu nu operezi cu interese politice, ci faci ana­lize. Așa-zisul proiect pe care strălucitul ana­list l-a prezentat, prin intermediul camerelor de luat vederi, națiunii române, este o însăilare de povești de adormit copiii, o aberație cum rar se poate vedea. Cică, timp de 20 de ani, nu mai puțin de 20% din PIB-ul Româ­niei ar trebui direcționat spre Republica Moldova, că românii de acolo ar trebui scutiți de taxe și impozite și multe alte grozăvii de acest gen. România se zbate ca peștele pe uscat, oamenii trăiesc sub pragul sărăciei, dar ai vrea ca ei să devină și mai săraci, să se sa­crifice pentru moldoveni, dacă vor ca aceștia să revină la patria mamă. Scenariul ar fi perfect pentru o mare putere economică și po­litică mondială, care are de unde să investească pentru extinderea sa, fără a afecta nivelul de trai al cetățenilor săi, dar în niciun caz pentru o țară care nu își găsește cadența.
Poate că agitarea steagului unionist este doar un pretext pentru prostirea electoratului, în perspectiva alegerilor europarlamen­tare, dar, prăpăstios cum sunt, nu pot să nu iau în calcul imensele riscuri pentru România, dacă aceasta ar forța limitele dreptului internațional, promovând starea de drept, în defavoarea stării de fapt. Nici Ungaria, nici marele său aliat, Rusia, nu sunt împotriva unirii Republicii cu România, ba chiar îi dau ghies, pentru că, după aceea, Ungaria va putea să pretindă că, așa cum României i s-a recunoscut revenirea la starea de drept, trebuie să i se recunoască și Ungariei, iar Transilvania să revină la, cică, patria mamă! Iar, în condițiile apartenenței necondiționate la Uniunea Europeană, România va trebui să se supună unei decizii a Comisiei Europene!
Pe scurt, după ce că are atâtea probleme cu minoritatea maghiară, la ce i-ar mai trebui României să-și ia pe cap o minoritatate rusă? Mai rău, doar 20% dintre românii din Republica Moldova susțin unionismul, pe când ceilalți sunt rusofili! Atunci, ce îi trebuie României să se lanseze în niște proiecte pe care nu ar putea să le realizeze decât un imperiu? Răposatul Traian Băsescu-spun răposat în sensul că e mort ca om politic-a avut mare dreptate atunci când susținea că revenirea Republicii Moldova la patria mamă nu se va realiza niciodată invocând starea de drept, ci prin starea de fapt, prin votul unilateral al Parlamentului moldovean, acceptat, nu provocat, nu determinat, al Parlamentului României. Așa, nimeni nu ar putea acuza România de anexarea republicii Mol­dova și să pretindă așa-zisa dreaptă măsură.

Recomandările redacției