Cum poate afecta „ căsătoria “ între persoane de acelaşi sex căsătoria naturală?

În România „căsătoria” între persoanele de acelaşi sex nu este o temă care să fi pornit de jos în sus, dinspre societate înspre politic, ci una venită mai degrabă din exteriorul ţării. Legalizarea acestor „căsătorii” a debutat în anii 1990 în câteva ţări, printr-o formă aparent nevinovată, parteneriatele(uniunile) civile. În următorii ani, prin modificări legislative succesive – în majoritatea cazurilor  fără consultarea prealabilă a populaţiei – în ţările unde mai întâi au fost legalizate parteneriatele a urmat legalizarea căsătoriilor, iar apoi aceea a adopţiilor de copii de către cuplurile formate din persoane de acelaşi sex  (ţări precum Anglia, Germania sau Canada sunt numai câteva exemple). Observând evoluţia acestui fenomen în ţările (aproximativ 20 la nivel mondial) care l-au acceptat putem face câteva constatări în ceea ce priveşte impactul asupra societăţii în ansamblul său.
Deşi pentru mulţi poate fi o noutate, unii profesori de la universităţi de prestigiu în lume şi alţi radicali de sorginte liberală găsesc căsătoria naturală ( formată dintr-un bărbat şi o femeie)… indezirabilă. Aceştia sunt în consens cu opiniile avansate de unele organizaţii LGBT, printre care şi Frontul de eliberare a homosexualilor (Gay Liberation Front), care încă din 1969 denunţa „instituţia căsătoriei drept unul dintre elementele fundamentale cele mai perfide care sprijină acest sistem.” Pentru susţinătorii acestei grupări, căsătoria reprezintă un obstacol în calea acceptării publice depline a libertăţii sexuale radicale. Acesta este motivul pentru care aceste persoane se implică în cauza distrugerii complete a instituţiei căsătoriei.
Unul din liderii mişcării este Judith Stacey, fost profesor de studii contemporane de gen la Universitatea din California de Sud. Stacey, care la ora actuală este cadru didactic la Universitatea din New York, declară:
„Mă opun cu putere caracterului profund discriminatoriu şi antidemocratic al politicilor promovate [privind căsătoria]”[ Judith Stacey, „Letters”, The Nation, October 1, 2001, material disponibil online la http://www.americanvalues.org/html/page124951.html  ].
Dispreţul lui Stacey faţă de căsătorie este atât de mare, încât chiar salută rata ascendentă a divorţurilor!
În acelaşi timp, Stacey este printre cei mai înfocaţi susţinători din SUA ai „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex. De fapt, majoritatea persoanelor care îşi exprimă, din funcţiile pe care le ocupă, dezacordul faţă de căsătorie, se pronunţă în favoarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex[ David Blankenhorn, „The Future of Marriage”, (New York, Encounter Books), 2007, p. 28.]. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că Judith Stacey şi aliaţii săi înţeleg că susţinerea ideii căsătoriei între persoane de acelaşi sex este acelaşi lucru cu distrugerea căsătoriei naturale. Stacey o citează pe profesoara de drept Nan D. Hunter, conform căreia legalizarea căsătoriei între persoanele de acelaşi sex ar avea „un enorm potenţial de destabilizare a definiţiei căsătoriei pe baza sexului.”[ Judith Stacey, „In the Name of the Family”, (Boston: Beacon Press, 1997), p. 123-124.]
Trebuie să ne dăm seama ce au în minte unii dintre cei care susţin propagarea în lume a fenomenului căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Aşa cum s-a văzut, în realitate, ei urmăresc subminarea familiei naturale, aşa cum o cunoaştem cu toţii. Ei îşi dau seama că schimbarea modului în care este definită căsătoria va duce la distrugerea căsătoriei în sine, pentru că noua definiţie va favoriza modificarea atitudinii şi comportamentului cetăţenilor. Prin aducerea căsătoriei naturale la un nivel inferior, aceasta va fi distrusă, iar alte opţiuni sexuale vor fi aprobate şi apoi promovate în societate.
România se află în ultimul an şi jumătate în plină dezbatere pro şi contra legalizării căsătorei între persoane de acelaşi sex, dezbatere apărută cu prilejul lansării iniţiativei cetăţeneşti de revizuire a art. 48 (1) din Constituţia României de către comitetul de iniţiativă condus de Mihai Gheorghiu, director general adjunct la Muzeul Ţăranului Român. Iniţiativa cetăţenească a strâns aproape 3 milioane de semnături în toată ţara şi se aşteaptă în această toamnă, după votul în Senat, declanşarea referendumului naţional de validare a legii de revizuire a Constituţiei, fiind pentru prima oară în România când poporul român se află atât de aproape de exercitarea cu succes a dreptului suveran de revizuire a Constituţiei.
Radu Dan