Prevederea din proiectul Codului Administrativ privind acordarea de pensii speciale primarilor şi şefilor de consilii judeţene a stârnit, la vremea lansării şi pe parcursul dezbaterilor adevărate războaie. Oficial, USR şi PNL au spălat pe jos cu autorii iniţiativei, acuzându-i că susţin aberaţii legislative în scopul de a-şi fideliza primarii proprii şi de a-i atrage pe cei de la alte partide. În PNL a fost un mare scandal intern, parlamentarii acuzându-l pe Ludovic Orban că, prin poziţia adoptată, îi pune în situaţii imposibile. Dacă partidul este împotriva pensiilor speciale pentru primari, cu ce obraz se vor mai duce senatorii şi deputaţii să le ceară acestora să le aducă voturi la alegerile parlamentare? Cum să ceară sprijin pentru obţinerea unui nou mandat, unor oameni ale căror interese nu numai că nu le-au apărat, ba chiar au militat împotriva lor? Cum să le mai ceară să sprijine partidul la alegerile europarlamentare şi prezidenţiale? Unii dintre parlamentari s-au revoltat pe faţă, dând declaraţii oficiale că ei nu sunt de acord cu poziţia şefilor partidului, aşa că vor vota pentru acordarea pensiilor speciale. Alţii au dat primarilor, doar în privat, asigurări că trebuie să susţină oficial poziţia partidului, dar că la momentul votului ei vor vota aşa cum trebuie. De fapt, explicau ei, partidul nu este, în realitate, împotrivă, o face doar pentru a avea temă de atac la adresa adversarului politic.
De cealaltă parte, PSD-iştii îi dădeau zor cu necesitatea unei asemenea prevederi, având în vedere faptul că primarii de cursă lungă şi-au sacrificat carierele, trudind în slujba cetăţenilor, în schimbul unor salarii ridicol de mici, după care vor avea pensii pur şi simplu jenante. În realitate, atât unii cât şi ceilalalţi ştiau foarte bine că la Curtea Constituţională proiectul va cădea, fiind necons­tituţional. Lucru care, iată s-a şi întâmplat. Dacă onor Curtea Constituţională ar fi amânat verdictul până la calendele greceşti, parlamentarii ar fi avut în conti­nuare zăhărelul pentru amăgit primarii, însă aşa au pierdut o jucărie preţioasă. Chiar dacă nu o mai au, PSD-iştii, prin creşterile salariale din administraţie, şi-au asigurat o oarecare susţinere din partea aleşilor locali, pentru că, implicit, vor creşte substanţial şi pensiile, însă PNL-iştii nu au deloc motiv de satisfacţie, pentru că, vrând, nevrând, în mintea unora dintre primari va stărui impresia că dacă şi partidul lor ar fi fost de acord de la bun început cu proiectul, Curtea Constituţională ar fi luat altă decizie. La alegerile europarlamentare se va înregistra un foarte scăzut entuziasm al primarilor, care vor face doar câine-câineşte un minimum de campanie pentru partidul lor. Până la urmă, îşi vor da seama că toată tărăşenia a fost creată artificial, pentru ca ei să poată fi manipulaţi, să lupte în continuare pentru partid, nu doar să-şi vadă de administraţie. Când, de fapt, de la bun început se ştia că iniţiativa este neconstituţională.

Recomandările redacției