de Paul Krizner
Trăim vremuri, dragii mei, atât de tulburi și atât de nesigure încât parcă nu mai știm nimic, am uitat de valorile noastre autentice, am uitat de marile opere, am uitat că bunul simț odinioară era la el acasă aici printre noi, am uitat să discernem ce e bine de ce e rău, am uitat să zâmbim acolo unde e nevoie de zâmbetul nostru, am uitat să întindem o mână de ajutor, am uitat să ne mai întrebăm părinți, dacă nu au nevoie de ceva, am uitat chiar de noi înșine și ce e mai grav am uitat să iubim.
Trăim într-o lume a consumului haotic fără să ne dăm seama că ne dezumanizăm cu fiecare clipă, abia așteptăm să-l vedem pe cel de lângă noi la anaghie, să râdem ca niște mișei, să-l vedem cum se chinuie, cum suferă, cum varsă lacrimi, dar oare nu e tot din neamul nostru românesc, oare nu e și el vlăstar al acestui popor care nu mai știe încotro să o apuce, oare nu și el e creat de Dumnezeu, indiferent cum e păcătos sau sfânt, totuși cred că am uitat să fim, în primul rând oameni.
Am ajuns să plângem după animalele de companie mai ceva decât după un copil, am ajuns să punem preț mai mare pe un obiect decât pe sufletul unui om, am ajuns, dacă vreți, ca o cârpă lepădată, ca un cadavru încă viu căzut la examenul de maturitate, și totuși toate acestea din cauza cui, domnilor, din cauza cui?
Educația, ca și peștele de la cap se împute, sănătatea e în comă, economia prosperă dar lipsește cu desăvârșire, parafrazându-l pe Conu Iancu, țara e săracă dar politicienii sunt bogați, oare cine a sărăcit-o, cunosc atâția oameni de afaceri corecți care au reușit și ei să-și ridice o casă cu mansardă dar unii politicieni și-au făcut adevărate imperii și asta e ce se vede de restul să nu mai vorbim.
Păi pe spatele cui domnilor politicieni care vorbiți atât de corect limba română încât trebuie reeditat Dicționarul Explicativ, cu noi termeni pe care i-ați inventat.
Și mai avem pretenții să ținem ținerii în țară, păi ce să facă, să vă asculte pe voi cum vă certați în declarații, să aștepte să puneți iar tunurile de apă pe ei, sau gaze, apropo a crescut consumul de piper, poate înțelegeți de ce.
Din păcate nici nu mai știu ce să zic, nimeni nu mai știe nimic, nimeni nu mai știe dacă mai trăim în țara noastră sau într-o colonie la marginea Europei, unde se aplică legea junglei, toți fac ce vor, toți cei care dețin puterea, dar nimeni nu face nimic pentru poporul acesta oropsit și chinuit, îngenunchiat cu fiecare zi, răbdând la nesfârșit batjocura voastră a incompetenților cățărați pe acele fotolii. Dar mare atenție, domnilor, că vine scadența, și atunci veți trăi și voi în valea plângerii.
Până atunci, citând o descreierată de prin regat: „Să fie paceeeee”
