Cu riscul de a părea populist, nu pot să nu scriu ceea ce cred despre măsura Guvernului Ponta de a reduce TVA la alimente de la 24% la 9%. Încă de la început, orice reducere de taxe şi de impozite, implicit şi reducerea TVA, trebuie lăudată, în condiţiile în care cea mai mare parte a guvernelor care s-au perindat pe la conducerea ţării nu au făcut decât să crească birurile puse pe români. Deci eu, asemenea multora dintre locuitorii acestei ţări, spun un DA hotărât pentru reducerea TVA.

Dacă unii politicieni, care au promis şi ei o relaxare fiscală, atunci când vor ajunge la putere, sunt oarecum de înţeles atunci când critică chiar adoptarea unei măsuri propuse de ei, pe motiv că nu e momentul acum, că nu vor fi suficienţi bani la buget, nu pot să-i înţeleg pe ziariştii şi analiştii care fac acest lucru, murind de grija FMI, care s-ar putea supăra şi s-ar putea să ne lase baltă. Dacă politicienii din opoziţie sunt puşi pe criticat din cauză că a făcut Ponta ce-a făcut şi le-a luat-o înainte, ceilalţi care încep să vorbească despre macroeconomie, despre echilibru bugetar, ar trebui să se gândească la faptul că orice ieftinire a unor produse a ajuns să reprezinte o adevărată gură de oxigen pentru românul de rând, care a ajuns, şi din cauza Guvernului Ponta, ce a introdus taxa pe stâlp şi alte aberaţii de genul acesta, doar pentru a foce rost de bani, să o ducă din ce în ce mai rău de la un salariu la altul. Este adevărat, trebuie ca scăderea TVA să se reflecte şi în preţurile de la raft, nu numai în buzunarele celor din industria alimentară. Dacă acest lucru se întâmplă, va fi cât se poate de bine, iar dacă după scăderea TVA la alimente va urma o scădere generalizată a taxei cu pricina, va fi şi mai bine, pentru că nu este treaba românului de rând să se gândească dacă statul are de unde să-şi plătească pensiile şi salariile, dacă are de unde să plătească tot felul de cheltuieli fantasmagorice pentru senatori şi deputaţi, dacă are de unde să cofinanţeze sau să finanţeze proiectele de infrastructură. Acest lucru e treaba guvernanţilor, iar dacă dările sunt mai mici, mai mică este şi tentaţia de evaziune fiscală. S-au făcut chiar studii din care reiese că sub un anumit procent, evaziunea nu mai este… rentabilă. Or, tocmai în această zonă ar putea fi găsită şi rezolvarea problemei. Dacă micul contribuabil, magazinul de la colţ, mica întreprindere de familie nu mai face tot felul de artificii financiare să ocolească regulile, dacă marele comerciant va constata şi el că este mai bine să fie corect, statul va putea recupera o parte importantă din banii pe care nu îi mai ia din buzunareale noastre, iar dacă şi cei aflaţi la butoane prin Guvern, prin ministere, prin diverse agenţii sau instituţii ale statului vor fura mai puţin, vor cere comisioane mai mici, în situaţia în care nu vor reuşi să renunţe cu totul la astfel de practici, statul va ieşi în câştig, nu în pagubă, cum cred unii.

Mai rămâne însă un risc, destul de mare. Pe lângă majorările unor impozite, anunţate deja de Guvern, s-ar putea ca Ponta şi ai lui să încerce să le crească, în viitor, şi mai mult, sau să ceară majorarea altor categorii de dări. Personal, sper să nu mai apuce ziua aceea la Guvern.

Recomandările redacției