Da’ sistemul? Cât (ne) costă sistemul?

Cred că se face prea mare caz de moartea patronului de la Hexi Pharma. Chiar dacă suntem în plină campanie electorală – sau, poate mai ales de aceea –, mass media şi în special televiziunile sunt într-un dolce far niente. Aşa că moartea respectivului patron a venit ca o mănuşă în această perioadă. Brusc, ca un pacient revenit la viaţă după o comă profundă, mass media abundă de „extraordinaruri”, „senzaţionaluri” şi alţi termeni meniţi să zgârie – la fi­gurat doar, ca norocul – ochii şi urechile consumatorilor de presă. Se coc scenarii, se vehiculează ipoteze, de la accident, la infarct şi de la sinucidere la crimă, fiecare cu ramificaţii demne de multiple teorii ale conspiraţiei. Dar, cum deseori constatăm – unii dintre noi, mai vechi în meserie, chiar cu amărăciune – aceasta e presa modernă, acest gen de presă se cere. Dar, dincolo
de aceste speculaţii, rămâne o realitate crudă…
În fapt, noi ca societate, ar trebui să adoptăm modelul japonez. Adică, în paralel cu căutarea, găsirea şi pedepsiarea vinovatului (sau a vinovaţilor) să se purceadă şi la rezolvarea/remedierea problemei. În acest caz, cel al dezinfectanţilor, avem de-a face cu o caracatiţă uriaşă, iar preţul pe care îl plătim se cuantifică în vieţi omeneşti, foarte multe vieţi omeneşti, pe care moartea principalului vinovat nu poate să le compenseze sub nici o formă. Moartea patronului nu rezolvă problema, ci mai mult o îngroapă. Autorităţile trebuie să fie mult mai preocupate de însănătoşirea sistemului. În cazul de la Colectiv s-a văzut că lucrurile au început să se schimbe, dar nu ştiu cât de profundă e schimbarea şi cât timp va ţine ea. Mă refer la înăsprirea controalelor ISU, la o rigurozitate mult mai mare întru respectarea legii. Dar, în acest domeniu, al siguranţei şi prevenţiei la incendii, situaţia poate fi ţinută sub control. Pur şi simplu, unde se constată că nu sunt respectate normele PSI se poate pune lacătul, se suspendă activitatea, mai ales când e vorba de o activitate comercială. În schimb, atunci când e vorba de o activitate de utilitate publică, aşa cum este cazul spitalelor, e mult mai greu să pui lacătul, dacă nu chiar imposibil…
Auzim de atâta timp că sistemul de sănătate e bolnav. Acest joc de cuvinte, devenit clişeu, ascunde un adevăr dureros. Iar cazul Hexi Pharma nu face decât să dezvăluie imensitatea problemelor din sistem. Până şi expresia „sistemul e de vină” s-a folosit de atâtea ori încât, practic, acum e golit de conţinut. Sistemul sanitar, cu tarele sale, nu e o problemă care poate fi rezolvată cât ai bate din palme şi nici nu se rezolvă doar prin anihilarea maşinaţiunilor gen Hexi Pharma, iar prin moartea patronului firmei nici atât. În mod normal, o guvernare responsabilă ar trebui să declare Sănătatea ca domeniu prioritar, să bugeteze acest domeniu triplu sau cvadruplu faţă de cât s-a făcut până acum, indiferent de costuri. Altfel, cu microbi şi virusuri care sunt în spitale cu duiumul, sistemul de sănătate va continua să agonizeze, să se scufunde încet, dar sigur. Dacă Aradul a putut construi prin efort propriu un spital nou, atunci Guvernul ar trebui să construiască mult mai multe spitale regionale. Altfel, aşa cum spuneam, murim cu zile…