De 10.000 de dolari speranță: atât costă șase ani de vechime la pensie, doar s-o (mai) apucăm

„Pensie lungă să fie, iar dacă e mare e și mai bună“, asta zice lumea. Din nefericire, pentru cei mai mulți, pensia este ceva foarte îndepărtat, greu palpabil și din ce în ce mai puțin predictibil. O continuă reformă și transformare, de nu mai știe omul ce să mai creadă și, dacă  (mai) apucă pensia, pe ce se poate baza. Am un cunoscut care este șofer în Austria.  Știe sigur că va ieși la pensie în anul 2034 și va primi pensia X. I s-a spus clar câți bani va avea la momentul acela. Desigur, i s-au adus în vedere și variantele în care  va fi ceva inflație. Recunosc că am fost invidios. Nu pe sumă, ci pe faptul că omul își poate face  o socoteală, un plan de viață, pentru anii care vor urma. La noi  mereu se schimbă câte ceva. Mereu se „inovează“, se inventează noi algoritmi de calcul, se taie, se pune la loc. De nu mai știe omul pe ce se poate bizui când va ieși la pensie. Asta dacă până atunci nu „va ieși din sistemul de pensii“, cum zicea , în urmă cu un deceniu, un fost ministru al Muncii. Mai clar spus: dacă „va da colțul“, nu va mai apuca să mânânce o pensie de la statul la care a cotizat câteva decenii. Nu cu mult timp în urmă, a fost promulgată legea privind cumpărarea vechimii în muncă. De la început trebuie spus că nu oricine poate să cumpere vechime în muncă. Pot face asta persoanele care nu au calitatea de pensionari. De asemenea, se poate face de către cei care nu au realizat stagiu de cotizare sau stagiu asimilat stagiului de cotizare în sistemul public de pensii sau într-un sistem de asigurări sociale neintegrat acestuia în țară, în statele membre UE ori în alte state cu care România aplică instrumente juridice internaționale în domeniul securității sociale. Data până la care oamenii pot cumpăra vechime pentru pensie este 31 august 2023. Este vorba despre plata contribuţiei de asigurări sociale datorate care se  poate face  într-o singură tranşă sau eşalonat, în tranşe lunare. Practic, contribuția de asigurări sociale poate fi plătită pentru perioade de cel mult șase ani anteriori încheierii contractului de asigurare. Asta în cazul în care nu au realizat stagiu de cotizare sau stagiu asimilat stagiului de cotizare în sistemul public de pensii sau într-un sistem de asigurări sociale neintegrat acestuia în țară. La finele anului trecut,  în județul Arad erau 100.833 de pensionari din sistemul de stat și circa 7.500 de pensioanri din agricultură. Așa, la un calcul grosier, circa unul din patru locuitori ai județului nostru este pensionar. Pensia medie în sistemul public este de 1436 de lei. Mai puțin  de jumătate din salariul mediu net. Pe județ desigur, care este de 3.105 lei, mai mic cu 300 de lei decât salariul mediu net pe țară. De altfel, diferența se păstrează și la pensie, cea medie pe țară fiind mai mare cu circa 150 de lei pe lună. Dar asta este o altă discuție. Să ne reîntoarcem la subiectul cumpărării vechimii de pensionare. Cine și cât plătește? În cazul în care contractul de asigurare socială se încheie în cursul anului 2021, iar salariul minim este de 2.300 de lei, vei plăti 575 de lei pentru fiecare lună „cumpărată”, indiferent la anul la care se referă. Un an de pensie costă astfel 6.900 de lei, iar pentru cumpărarea unui întreg stagiu adică șase ani, persoana în cauză va trebui să plătească 41.400 de lei. Adică, nici mai mult nici mai puțin decât echivalentul a 10.000 de dolari americani. „Cu suma în cauză sunt achitate contribuțiile care ar fi fost încasate în mod natural dacă ai fi muncit, raportat la cel puțin salariul minim din perioada respectivă“, arată Ministerul Muncii. Plata se poate face prin orice mijloc de plată, inclusiv numerar la casieria casei teritoriale de pensii în raza căreia se află domiciliul persoanei interesate. La acest moment, vârsta de pensionare în 2021 este de 65 de ani la bărbați și 61,7 ani  la femei. Marea întrebare este cât vor ridica cei 10.000 de dolari, valoarea pensiei?  O întrebare de 100 de puncte, la care nu știm cine poate da un răspuns precis. Că doar nu suntem în Austria… Greu de spus, mai ales în contextul în care ce e valabil astăzi, nu se știe dacă va mai fi și mâine. Altfel spus: în cât timp vor fi „scoși“ cei 41.400 de lei. Sau, dacă vreți dacă mai apuci să vezi de vreo 100 de ori portretul lui Ben Franklin? Adică vreo opt ani și un pic. Asta ca să ne întoarcem la începuturi: chiar dacă e mică, dar măcar să fie lungă. Pensia, desigur. În rest să fim sănătoși.