De ce mai urâm feministele?

0
196

Asist de relativ de multă vreme la o scenetă care se joacă inclusiv pe rețelele sociale și implică o sectă de masculi cel puțin dubioși. După o perioadă în care s-a făcut remarcat un curent feminist, în special în rândul tinerelor provenite din familii „tradiționale”, organizate sau dezorganizate, tinere pregătite să lupte pentru un viitor mai bun, au apărut și numiții dubioși care afirmă că nu mai suportă feministele și că ele nu sunt de fapt femei. Toate femeile, spun dubioșii, care își spun feministe sunt urâte, grase sau masculine. Nici un bărbat nu ar sta în preajma lor.

Discursul acesta prinde mai ales la fetișcane care se cred adevărate femei de care un bărbat ar putea fi atras, fetișcane mai slabe de înger care simt că astfel au pus punctul pe i și nu pot fi catalogate drept urâte, grase sau masculine, ba chiar se luptă cu feministele și le dau tot soiul de calificative, simțind că așa sunt mai șmechere, cumva în barca bărbaților. Fetișcanele acestea sunt de o naivitate înduioșătoare și ignoră total faptul că generații întregi de feministe au luptat pentru drepturile lor, drepturi de care acum se bucură din plin.

Feminismul, așa cum îl văd eu, nu implică vreo superioritate a femeilor, ci doar dorința de a fi și ele tratate ca niște oameni. A fi feministă nu e totuna cu a fi misandră, deși, ce-i drept, există și feministe misandre. Feminismul este similar cu antirasismul, în sensul că feministele nu vor să fie considerate inferioare ab initio, exclusiv prin sexul lor. Este cert faptul că multe feministe nici nu se suportă între ele, dar important e că  nu se urăsc reciproc pentu că s-au născut femei.

Probabil că fetișcanelor care mușcă argumentele masculilor dubioși nu le-a prea plăcut istoria sau ar prefera să se mărite cu un domn care așa s-a înțeles la târg cu tatăl lor, altfel nu prea îmi explic pornirea pe care o au. Concluzia mea este că bărbații care se lansează în astfel de contraargumente se simt puțin amenințați, ca să fiu indulgentă. Personal nu am întâlnit vreun bărbat care să se enerveze că aș fi feministă, indiferent cât de grasă aș fi. Trebuie să fii destul de bântuit de lupta sexelor ca să mergi pe Internet să debitezi lucruri fără absolut nici un sens. Feministele mai au niște steaguri de înfipt în tradiționalul pământ virgin și niciun bărbat cu încredere în sine nu s-ar simți vreodată amenințat că femeia de lângă ei își dorește vreun drept atât de firesc pentru el

În fond și la urma urmei, feminismul deschide o discuție mult mai vastă, deloc legată de unde ar putea merge cineva cu altcineva. Incredibil pentru unii, dar nu toate discuțiile sunt legate de sex ca activitate. Poate dialogul ar putea include la un moment dat fiica sau mama dumneavoastră, iar atunci lipsa drepturilor nu ar mai fi privită cu atâta voioșie, îndeosebi dacă sunteți femei. România încă stă bine față de media europeană în care o femeie este plătită cu aproximativ 15% mai puțin decât un bărbat. Oricum, nici cu mentalitatea românească, în care de multe ori femeia e un fel de sclavă, nu mi-e rușine. Să sperăm că timpul își va spune cuvântul și lucrurile vor fi schimbate definitiv pentru femei. Deși eu nu m-as baza exclusiv pe timp.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.