Se face mult caz pe seama voturilor din diaspora, considerându-se că este nedrept ca rezultatul alegerilor din țară să fie decis de că­tre cei care-vorba propagandiștilor care, după revoluție, îi beșteleau pe Rațiu și pe Câmpeanu-nu au mâncat salam cu soia, în România, ci s-au delectat cu bunătățuri occidentale. Tocmai din acest motiv vreau să fac niște precizări, pentru ca oamenii să înțeleagă despre ce este vorba. La alegerile prezidențiale sau europarlamentare, voturile românilor aflați înafara granițelor pot să încline în mod decisiv balanța, pentru că absolut toate se trec în contul unui singur individ, respectiv candidatul la Președinția României, listei candida­ților unui partid pentru Parlamentul European sau candidatului independent pentru Parlamentul Euopean, cum a fost cazul lui Mircea Diaconu. La alegerile parlamentare, situația este cu totul alta, cei dinafara granițelor nu votează listele pentru Parlamentul României din jude­țe, ci doar listele partidelor care au candidați de parlamentari ai diasporei. Cu alte cuvinte, îi votează doar pe cei care vor să fie parlamentari de diaspora, să îi reprezinte.
Sub nicio formă voturile din diaspora nu pot să influențeze procentele partidelor într-un județ sau altul, ci doar scorul la nivel naţional. Tocmai de aceea candidații pentru diaspora sunt nominalizați. Este un fel de struțo-cămilă, sunt pe listele unui partid, dar sarcina lor, dacă sunt aleși, va fi apărarea intereselor românilor dinafara granițelor. În mod normal, asta ar însemna ca respectivii să muncească pe brânci, să încerce să-și facă relații cu guvernele țărilor în care trăiesc mulți români, pentru ca acestea să le acorde drepturi apropiate de cele ale cetățenilor țărilor respective. Spre exemplu, dreptul la asistență medicală, vechime în muncă, protecție socială și alte cele, similare celor ale autohtonilor. Cu certitudine, niciodată un parlamentar de diaspora nu va reuși de unul singur acest lucru, ci doar dacă va fi susținut la nivel statal, guvernamental, diplomatic.
În realitate, rolul parlamentarilor de diaspora, indiferent de la ce partid sunt, se limitează la organizarea unor manifestări românești în străinătate, pigmentate cu declarații sforăitoare, mici, sarmale și manele. Da, dar au drept de vot în Parlamentul României și atunci când se votează legi care nu au nici în clin nici în mânecă cu diaspora, ci cu salariile, pensiile românașilor de aici, nu de acolo! Atunci, să nu ne mirăm că unele partide țin morțiș să dubleze numărul parlamentarilor de diaspora! Pur şi simplu se mizează pe sentimentul patriotic al celor plecaţi, temporar sau definitiv, chiar dacă, practic, cei din categoria a doua nu mai au nimic de-a face cu România. Tocmai de aceea unii români sunt revoltaţi că vin alţii de afară ca să decidă cine conduce ţara. O problemă îndelung discutată, mai ales în preajma scrutinurilor electorale.

Recomandările redacției