Gazul și electricitatea ne vor face zile negre. Până atunci însă, să intrăm în temă pe o altă „ușă“. Chiar dacă nu vă vine să credeți nu economicul determină politicul, ci politicul determină economicul. Au spus-o chiar americanii. Politica face ca să se miște indicele Dow Jones, să fie sau nu slujbe și până la urmă mișcă piața. Peste tot în lume. Altfel spus, cum se mișcă politica așa  merge și economia. Până și Elon Musk a devenit oarecum… bugetar, primind 2,9 miliarde de dolari de la NASA. Chiar dacă duci în excursie  prin spațiu, oameni care nu au ce face cu banii, niciodată nu vei face trei miliarde din afaceri private, ci doar cu statul. Sigur, când firma devine una de nivel foarte mare , chiar global relația poate fi și în sens invers. Mai zice cineva, ceva de cazul Volkswagen, cu falsificarea datelor tehnice cu privire la normele de poluare. Important e că și-au luat angajamente pentru mediu. Marile afaceri se fac cu… voință politică. De ce am făcut acest preambul, aparent fără legătură? Eu zic că are și în că foarte mare.  Nu mai departe de zilele trecute, Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței, în loc să vadă eventualele anomalii și posibile înțelegeri din piață, ale principalilor actori din domeniu, ne spune că  „preţul energiei va rămâne ridicat, astfel că oamenii ar trebui să-şi eficientizeze consumul, autorităţile să-i ajute pe cei vulnerabili. Preţul energiei va rămâne ridicat, întrucât se estimează că certificatul de dioxid de carbon, care acum costă 50 de euro, ar putea ajunge la 100 de euro. Aceste preţuri mari nu vor dispărea. Va trebui să învăţăm să trăim cu preţuri mari la energie. Noi, România, nu putem influenţa preţul din piaţa europeană, dar putem lua măsuri pentru a reduce impactul negativ al acestor creşteri de preţuri, prin subvenţionarea consumului celor mai săraci, vulnerabili dintre noi. Când vine ploaia, nu o poţi opri, dar poţi să deschizi umbrela”. Bulgărele de zăpadă, format din prețurile la energie electrică și gaze  va crește și va fi ca o avalanșă distrugătoare atât pentru oameni, dar și pentru economie. La acest moment suntem importatori neți de energie. Deși puteam să nu fim. În orice caz, pentru gaz, povestea este altfel un pic. Tot se aruncă pastila cu bursa de gaz de la Viena. Prețurile au crescut e drept. Dar jumătate din gazele din România sunt din producție internă. Noi nu suntem conectați la Europa gazului. Așa că, în imensa majoritate, producția nu poate fi vândută decât în România. De aceea, prețul este cel puțin nejustificat de mare. Dacă prin absurd, toți românii ar închide aragazul și centralele termice pentru câteva zile , unde ar vinde firmele, care tocmai au fost lăsate la… liberalizare. Unde vor arde gazul? Îl vor vinde pe Bursa de la Viena, la prețul de cotație? Foarte greu de crezut. Acum se caută tot felul de soluții. Cu Legea consumatorului  vulnerabil, cu trepte de compensare a căldurii și electricității. O mie și una de scheme, care vor complica și mai mult lucrurile la nivelul autorităților locale. Și, situația în fond nu se va relaxa la un nivel acceptabil pentru oamenii care chiar sunt în nevoie.  Altfel spus, de ce simplu, când se poate complicat? Pînă la urmă și liberalizare e o chestiune de voință politică. Până și Europa și-a dat seama că forțarea unor termene cu Green Deal și zero emisii a fost un pic hazardată.  Iar consecințele sociale ar putea fi dramatice.

Recomandările redacției