În rubrica Glasul diasporei vă prezentăm destinul unor arădeni care și-au luat inima în dinți și au plecat în străinătate. Unii au plecat la studii, alții la muncă și câțiva în alte circumstanțe. Noi vă prezentam aici poveștile lor, încă de când au plecat din orașul nostru, și îi vom lăsa să aprecieze singuri dacă există șanse ca ei să se întoarcă. Poveștile lor au rolul de a pune în perspectivă plecările masive din Arad în perioada post-revoluționară și să ofere un stimulent pentru a schimba ceva la orașul nostru, pentru ca pe viitor să le oferim tinerilor (și nu numai) o șansă reală la a se stabili în Arad și de a avea un trai decent aici.
Simina Mistreanu are 33 de ani și a absolvit liceul la Colegiul Național „Moise Nicoară” din Arad, în 2006. Puțin știa în acea vreme că va ajunge să locuiască tocmai în îndepărtata Chină, de unde va scrie pentru cele mai importante publicații din Europa și Statele Unite ale Americii.
„Am mers la facultate la București, mai precis la facultatea Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București. M-am angajat, în primul an de facultate, ca jurnalist la wall-street.ro, care este o publicație online de business în București. Am lucrat acolo patru ani. Între timp, am început să colaborez cu alte publicații, cu Esquire; am fost parte din echipa inițială a Decât o Revistă (DOR), Am lucrat cu Cristi Lupșa, editorul DOR de la început, când era editor la Esquire și, după, am făcut parte din echipa inițială. În 2011, am mers în State. Am luat o bursă Fulbright din partea guvernului american și-am fost la master, la Universitatea din Missouri, după care m-am angajat la un ziar regional din State, care se numește The Oregonian, în Portland, Oregon, pe coasta de Vest. Pentru că Fulbright te lasă să stai în State trei ani, a trebuit să mă întorc în țară. Eu m-am întors, dar logodnicul meu actual, Dave, pe care numai ce îl cunoscusem atunci în Portland, și-a găsit job în China atunci când eu a trebuit să plec și atunci mi-am găsit și eu job în China. În 2015, m-am mutat la Beijing, unde am lucrat inițial la State Media, o publicație ținută de statul chinez în limba engleză, pentru câteva luni. După asta, am început să scriu pentru varii publicații internaționale, cum ar fi Foreign Policy, The Guardian, Al Jazeera, the Washington Post etc. Din 2017 până în prezent sunt corespondent al DPA (dpa international) în China, în limba engleză. Sunt și Senior Contributor pe Trade și Manufacturing la Forbes, dar jobul meu de bază, de zi cu zi, e la agenția de presă germană, care e un fel de Reuters al Germaniei sau Agerpres din România. În rest, când am timp, mai fac freelancing. În ceea ce privește Forbes, e vorba de o colaborare, ca și la Foreign Policy, The Guardian, Al Jazeera etc.”, ne povestește Simina.
În legătură cu viața pe care o are în China, Simina Mistreanu ne spune că există anumite particularitați, asta deși, în mare, are o viață destul de obișnuită. „Nu e nimic foarte ieșit din comun. Ca în orice altă țară străină, trebuie să te acomodezi, există o perioadă inițială de acomodare în care trebuie să treci prin șocul cultural. Cred că principala diferență ar fi, probabil, de cultură și societate, adică oamenii interacționează foarte puțin, altfel decât în Europa sau în State. În State, de exemplu, oamenii sunt foarte deschiși, îți vorbesc. În China, e puțin diferit: trebuie să cunoști oamenii foarte bine ca să le câștigi încrederea. Odată ce le câștigi încrederea, te simți mai inclus, dar durează mai mult”, explică Simina.
Întrebată dacă s-ar mai întoarce în Arad, tânăra ne-a dat răspunsul trist, dar realist, că există puține șanse. „Nu știu dacă m-aș întoarce neapărat în Arad. Cred că, dacă ar fi să mă întorc în țară, m-aș stabili probabil la București, unde am locuit în facultate, pentru că sunt mai multe oportunități de carieră și mie mi-a plăcut mult la București. Mi-a plăcut și în Arad, la liceu, mi-a plăcut la Moise Nicoară și încă ținem cu toții legătura. Era foarte fain când, înainte de pandemie, ne adunam, colegii de clasă, de Crăciun sau cu alte ocazii. Totuși, nu știu dacă m-aș stabili neapărat în Arad. Sora mea locuiește la Arad și îi place, e fericită. Până la urmă e important să te simți acasă și să ai oameni în jurul tău cu care vrei să-ți petreci timpul, să simți că ești parte dintr-o comunitate. Cumva, am avut noroc să am parte de asta și în Arad, și în București, și în State, și în China…Aici a fost probabil mai greu să ajung în punctul acesta pentru că e un oraș foarte mare, de 21-22 de milioane de oameni, și comunitatea profesională e foarte variată. Sunt oameni veniți de peste tot, ei pleacă și vin foarte des, așa că e mai greu să ai un sentiment de stabilitate. Până la urmă, asta cred că vine și din interior”, mai spune Simina.
Ca mulți alți tineri de vârsta ei, Simina are numai cuvinte bune de spus despre orașul în care și-a petrecut aproximativ o decadă din viață. Dacă noi vedem neajunsurile zilnice ale administrației și cetățenilor, tinerii de seama ei au numai amintiri plăcute din perioada petrecută aici. „Aradul e un oraș foarte fain în care să-ți construiești o bază serioasă, solidă și sănătoasă ca persoană tânără. Lucrurile pe care le-am învățat și experiențele pe care le-am avut în liceu și în gimnaziu (pentru că în primii șapte ani de viață am locuit la țară, în Socodor), mi-au rămas consolidate și sunt parte din personalitatea mea . M-au ajutat să mă descurc oriunde am fost, în orice țară sau în orice situație. Cred că e un loc foarte bun în care să crești, oamenii sunt foarte buni și liceul a fost minunat”, își amintește ea.
Simina este unul dintre cazurile fericite, care și-a croit un drum frumos în viață, plin de împliniri personale și profesionale. Nu puțini sunt tinerii care își amintesc de Arad cu drag, însă nu văd oportunități rezonabile de a se întoarce aici. Orașul refuză să se mai dezvolte sau se dezvoltă foarte puțin în comparație cu marile orașe, iar orizonturile unor astfel de oameni s-ar restrânge semnificativ dacă ar face-o. În nici un caz nu ar trebui să o blamăm pe Simina pentru opțiunile ei, ci doar să avem standarde puțin mai ridicate pentru locul în care ne ducem traiul de zi cu zi.
